Concentrat

Dimineață. Alarma mă trezește. Mă spăl pe dinți și trebuie să mă întorc în dormitor unde îmbrățișez încercând să strâng de gât întrebarea „ce îmi iau pe mine azi?!”. Mă asigur că am tot ce îmi trebuie în geantă, îmi iau de mâncare și plec.
Afară, mă izbește ploaia sau vântul, de cele mai multe ori. În funcție de ora la care plec, trebuie ori să mă obișnuiesc cu străzile goale și cu ocazionalul funcționar care trece pe lângă mine ca un glonț, disperat să ajungă la birou, ori sunt forțată să fac slalom printre copiii de la școala primară și părinții lor, care se uită la mine ca la un specimen care ar trebui murat într-un borcan.
Mă urc în autobuz și, cumva, se găsește o problemă. Înjur transportul în comun. Mă dau jos și schimb autobuzul. Celălalt mă duce la colegiu unde se petrec acțiunile cele mai interesante.
Atunci când nu aștept să intru la cursui, când nu vorbesc cu lume, când nu mă plâng de frig sau de cald, când nu urc un milion de scări, când nu sunt aplatizată în încercarea de a traversa un coridor, când nu mănânc, când nu sunt afară și când nu am un grup de fete vorbind tare despre vreo tâmpenie în urechea mea, da, doar în afara cazurilor ăstora, sunt la cursuri sau singură. În materie de cursuri, fac psihologie, istorie, franceză și literatură. Literatura e cea mai genială! Dacă sunt singură, ori citesc lectura obligatorie pe care trebuie să o studiem, ori mă orientez. Azi, spre exemplu, am realizat că o anumită podea scârțâie. Prin urmare, e parchet sub mocheta care îl acoperă.
În funcție de zile și, implicit, de ora la care ies, drumul spre casă este foarte... Diferit. 60% din cazuri, durează enorm și autobuzul e plin de colegi de-ai mei. 10%, nu mă plâng excesiv de durată, dar e plin de copii de liceu în uniforme, pe care deja nu îi mai suport! Restul de 10% este foarte rapid, iar autobuzul e, dacă nu gol, măcar nu e plin de oameni cu care nu mă bucur să împart același mijloc de transport în comun.
Acasă mănânc. Și vorbesc cu mama, iar mama vorbește la telefon. Și apoi adorm. Adorm făcând orice. Săptămâna asta cred că am adormit oricum, mai puțin în picioare, sincer. Voi da vina pe faptul că seara plouă mai mereu, ca acum.
Am început colegiul de o săptămână.

Toți morții

Fantomele trecutului mă bântuie. S-au întors două, așa, la două zile distanță. Ce dracului vă veni tuturor să mă căutați dintr-o dată?! Ce mama lui de joc mai e și-ăsta?! De data asta, ce o să-mi mai luați? Știu cum funcționează treaba. Nu vă cred zâmbetele. Cuvintele, nici atât. Ce căutați în viața mea?!
Și nu găsesc răspunsul decât într-un proverb vechi: pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. N-am să vorbesc decât despre el. Mi-a dat azi mesaj să îmi spună că ar fi mișto să ne vedem, că maică-sa mereu întreabă de mine, că nu am mai ieșit de un car de timp și că trece printr-o perioadă aiurea. Se gândea că l-aș putea ajuta. Bineînțeles că am să fac tot posibilul. Îmi e prieten, nu? Din nefericire, nu am timp de el până miercuri. Și atunci a rămas să ne vedem.
Eu? Ce-i cu mine? Eu mi-am continuat ziua gândindu-mă că, în situația asta, eu aveam zarurile amândouă. Aveam prilejul de a-i da o linguriță din medicamentul lui propriu și personal. Nu poate să mă aibă. Am să iubesc momentul în care îi voi da în cap cu asta.
Și apoi am plecat de-acasă. Am vorbit până m-am urcat în metrou. M-am așezat, cufundată în gânduri și în amintiri, amintiri frumoase, amintiri cu noi. Noi? Da, noi. Am fost odată noi, nu? A fost primul om pe care l-am iubit, la dracu! Da, noi e ok. Dacă încearcă să facă ceva? Bine, nu e loc de "dacă" în propoziția aia. Sigur va încerca să facă ceva. Și dacă eu nu voi fi în stare să spun nu? Nu! Trebuie să-i spun nu!
Ușile se deschid. Era să uit să cobor.
Nu vreau să mai fac aceeași greșeală a treia oară. Nu pot să fac asta. Dar totuși, a fost o greșeală? Este o greșeală și acum? De ce nu pot să-l dau afară din viața mea odată și pentru totdeauna? De ce, de fiecare dată când se întoarce, am să fiu aici? De ce, când el nu merită? Și ce-am să fac? Am să fiu eu și am să rezist până am să cedez. O să ne jucăm de-a orgolioșii și slabii, ca de obicei, și eu am să pierd. Nu pot să pierd de data asta!
Urât mai e să știi la ce să te aștepți! Am zis de când a plecat ultima oară că se va întoarce la mine, dar mai bine nu se mai întorcea.
Iubirea este, până în momentul de față, cel mai tare drog pe care l-am descoperit.

Urăsc transportul în comun!

Urăsc transportul în comun, în primul rând, pentru că niciodată nu funcționează cum vreau eu. Ziua de azi e o excepție. Cred că ar trebui să-i mulțumesc celui care locuiește-n cer. Ca să înțelegeți mai bine restul motivelor, am să vă povestesc despre a doua parte a călătoriei mele spre casă.
M-am urcat în al doilea autobuz care avea să răpească treizeci de minute din timpul meu prețios și să le folosească în scopuri nobile, cum ar fi să mă ducă acasă. A făcut asta perfect, dar eu am să mă plâng de serviciile de la bord, nu de calitatea călătoriei.
Mă urc și mă așez în spate, unde sunt geamurile deschise, se face curent și e răcoare. Încerc să deschid ultimul geam închis. Geamul nu vrea să se deschidă. Nu-i nimic. Mă așez la loc și vine unul să-l deschidă el. Îi explic că geamul nu se deschide. Mă ia în vorbă. Eu îi răspund la ce mi-a zis și îmi pun căștile pe urechi.
Acum, urmează o călătorie lungă și tâmpită care mi-a amintit de ce urăsc transportul în comun. Am incredibil de prostul obicei de a citi în toate mijloacele de transport. Pe lângă asta, iubesc comfortul, am simțul mirosului foarte dezvoltat și am rău de mașină.
Autobuzul pleacă. Eu citesc. Din spatele meu, domnul respectabil cu care tocmai terminasem de vorbit emana un parfum inconfundabil de transpirație. Nu a coborât până nu am coborât și eu. Superb! Din când în când, se mai urca cineva cu un parfum decent. Raiul pe pământ! Apoi, veni cineva cu mâncare. Când spun mâncare, apropo, vreau să spun cartofi prăjiți și aripioare de pui. Mai multe mirosuri dezgustătoare. Fast food de data asta. Nu țin minte să fi luat decât două guri de aer curat tot drumul. De la mirosurile din autovehiculele moderne, mai mereu mă ia greața. La propriu. Efectele răului de mașină, bifat frumos pe listă.
Citeam. Ca o incredibilă amatoare de comfort și în calitate curentă de om care nu găsește niciodată o poziție comfortabilă de citit, am fost forțată să remarc cât de incomode pot fi scaunele în autobuz! A trebuit să mă fâțâi și să mă dau din ce în ce mai jos, ca în pat. Știm cu toții senzația de a ne așeza în pat în fund și a ajunge la orizontal, sper.
Nu m-ar fi enervat toate astea așa de tare dacă citeam o carte proastă, sinceră să fiu. Nu m-ar fi interesat nimic dacă citeam Twilight, spre exemplu. Mi s-ar fi părut o binecuvântare faptul că aveam chestii care să mă distragă de la asemea mizerie. În schimb, am primit Moranthology de Caitlin Moran și e genială. Ăsta îmi e ghinionul. Citeam o carte a dracului de bună și nu mă lăsau în pace factorii din jurul meu. Apoi, iPod-ul meu mi-a dat să ascult ceva de care nu aveam chef. Schimb piesa. Cred că l-am enervat cumplit cu chestia asta și m-a certat trântindu-mi imediat în față ceva ce aș asculta, probabil, numai fiind foarte, foarte beată.
Cobor și vin spre casă. Am învățat, în cele zece minute de la stație până acasă, că bărbaților nu le pasă de nimic atâta timp cât porți o fustă care îți arată genunchii. Genial! Urăsc transportul în comun și transportul în general!

Leapșa nouă

Fără prea multe introduceri, leapșa de pe blogul Julietei (unde se găsesc, de altfel, toate).

1. Ultima ta relație a fost o greșeală?
Nu, m-a salvat de la a lua o decizie greșită.

2. Ce faci când ești trist?
Ori ascult, ori fac muzică, ori scriu. Scriu îngrozitor de mult.

3. O persoană pe care nu o vei uita niciodată?
Nu pot alege una.

4. Prietena care nu te-a trădat niciodată?
Dana, Laura, Molly. Le iubesc pe toate trei!

5. Vorbeste-mi despre pasiunea ta cea mai mare.
Sună complicat, da-i foarte simplu: fac muzică și asta îmi ocupă tot timpul. -Guess Who

6. Trei adjective care te descriu.
Puternică, amuzantă și cu încredere de sine.

7. Te placi? Ai schimba ceva la tine?
Nu pot spune că sunt perfectă, dar nici nu aș schimba nimic la mine.

8. La ce te gândești acum?
În mod sigur la el.

9. Ultima melodie dedicată ție. De la cine?
Cred că a fost Sonny Flame - Vin, de la Răzvan.

10. Ce job ai vrea să ai?
Muzician, psiholog, make-up artist sau informații cu clienții pentru organizații care promovează arta.

11. Tatuaje?
Posibil.

12. Piercing-uri?
Posibil.

13. Ultima carte citită?
Extravagantul Conan Doi de Vlad Mușatescu. Nu-i rea.

14. Ultima călătorie făcută?
În Madeira, de Paștele Catolic.

15. Crezi în a doua șansă?
Nu, dar cred că, uneori, merită acordată.

16. Cuvântul preferat?
Nu m-am gândit la asta niciodată.

17. Filmul preferat?
The Nightmare Before Christmas!

18. Cadoul pe care îl primești cel mai des?
Tot felul de accesorii.

19. Ce crezi că crede lumea despre tine?
Nu prea mă interesează, dar știu că majoritatea cred numai invers decât sunt de fapt.

20. Ai mâncat vreodată atât cât să ți se facă rău? Ce anume?
Nu cred.

21. O lege zice că trebuie să renunți la unul dintre simțuri. La ce renunți?
La miros.

22. Te-ai îndrăgostit vreodată de o persoană pe care la început nu o suportai?
Nu.

23. La ce vârstă ai primit primul sărut?
12 ani.

24. De câte ori ai fost lăsată de iubit?
De două ori, dacă țin minte bine.

25. De când îți cunoști cel mai bun prieten?
Cea mai lungă prietenie e de... Vreo șapte ani.

26. La ce vârstă ți-ai început viața sexuală?
Murea cine a scris leapșa dacă nu întreba ceva despre sex.

27. Cui i-ai zis ultima minciună? Era o minciună mare?
Unei fete din școală. I-am zis că nu sunt cu cine sunt de fapt.

28. Pentru ce minți, de obicei?
Pentru a mă scoate din tâmpenii care nu sunt necesare.

29. Ai înșelat vreodată? Ai fost înșelată?
Nu și da.

30. Fondul telefonului tău? Dar al desktop-ului?
Pe telefon am unul negru, simplu. Pe desktop, una cu un desen al sistemului solar.

31. De ce îți este cel mai frică?
De singurătate.

32. Ce te deranjază cel mai mult la persoanele din jur?
Mor pe ăia care nu mă cunosc și nu mă suferă, că așa au auzit ei.

33. Ultimul mesaj trimis?
Acum vreo trei minute.

34. Ultimul mesaj primit?
Acum vreo trei minute și ăla.

35. Ultima oară când ai plâns?
Acum vreo două-trei luni.

Analiză

De ce nu mai scrii așa de mult ca înainte?
Nu știu, parcă nu mai am despre ce.

De ce spui asta?
Nu mai e ca înainte. Înainte mergeam pe stradă și vedeam o frunză despre care vroiam să scriu pe blog și o făceam. Acum nu mai e așa. Parcă nimic nu îmi mai atrage atenția.

Ai găsit vreo cauză?
O să sune extrem de stupid. Cred că e din cauză că sunt fericită. M-am obișnuit ca blogul să fie un fel de refugiu. Era o chestie la modul ”ah, stai, mi s-a întâmplat ceva, hai să scriu!”. Doar așa scriam. Nu erau experiențe, amintiri, sentimente... Erau chestii care mi se întâmplau. Acum mi se întâmplă din ce în ce mai multe de la zi la zi, dar parcă nu-mi mai vine să scriu despre ele. Pe cine ar interesa de frunza mea? Nu știu dacă are vreun sens ce spun.

Are. Ai zis că ești fericită. Cum afectează asta ce și cum scrii?
Afectează, în mare măsură, prin a diminua. Scriu la fel, zic eu. Poate nu mai sunt așa de coerentă, deși nu-mi dau seama de ce. Parcă nu mai sunt în stare să fac nimic. Orice ar fi, parcă ceva nu e bine și știu că pare, dar nu mă critic exagerat de mult. Pur și simplu știu când să mă opresc din a face ceva, dacă nu fac cum trebuie. Nu zic că nu-mi place ce scriu, dar e diferit și cred că era o idee mai bine înainte. Scriu mult mai puțin, e clar! Cât despre fericire în sine, parcă îmi ocupă tot timpul. Cred că asta se întâmplă de fapt. Sunt așa de plină de viață și de energie încât am uitat să mă mai și calmez și să realizez că sunt în jurul meu niște chestii care chiar trebuiesc spuse, întâmplări care merită împărțite și cu alții.

Cum te simți?
Cam aiurea, sinceră să fiu. Mă chinui de aproape trei ani să țin un blog în picioare, am acumulat niște cititori care nu știu sigur că mă citesc și am scris o grămadă! E o muncă titanică să nu abandonezi un blog timp de trei ani, părerea mea. Plus că m-am și ocupat de el. Doar în ultima vreme m-am lenevit. Mă simt aiurea față de mine, în primul rând, pentru că am pus osul la o treabă și acum că nu mă mai motivează nimic, mi se pare că pot să renunț și nu vreau să am impresii de genul ăsta. Vreau să îmi revin. Apoi, mai sunt și cei care citesc despre frunza mea aici și mă simt aiurea și față de ei, deși pe majoritatea nu-i cunosc. Respect oamenii care mă apreciază. De ce să mă lenevesc? N-am nicio scuză!

Crezi că va ajunge vreodată discuția asta la tine pe blog? 
Hahaha, probabil.

Hai să terminăm frumos. Ce le-ai transmite cititorilor?

Asta:

Mediu

Intru, mă descalț, îmi dau geaca jos și mă așez. Molly se așează lângă mine, iar mătușă-sa Lynn, pe fotoliu. Îmi explică să nu vorbesc mult și să nu-i spun nimic, că vrea să afle totul singură.
- Văd o femeie, îmi spune. Și mi-o descrie pe bunică-mea. Mă prind imediat că e ea. Îmi spune ce vede. Sunt chestii pe care nu ar avea cum și de unde să le știe. Unele sunt banale. 
- Le ai cu muzica, bunicul maică-tii a luptat în război, mănânci mulți cartofi. Bunică-ta ar vrea să mănânci mai multă pâine (ceea ce nu mă surprinde, că mereu mă bătea la cap cu pâinea) și mai multe legume verzi. Te doare capul de la ciocolată și cașcaval. Uneori, te simți foarte singură și, dacă nu ai grijă, singurătatea asta a ta poate da în depresie. Ai plâns din ceva de curând, dar nu a fost așa, o chestie de moment. Ai suferit în tăcere ceva timp până să-ți dai drumul. Ce face maică-ta? Te îndepărtezi de ea și nu e bine. Vrei să-ți faci unghiile. Ai mai multă grijă de pielea ta decât de obicei, în ultimul timp. Nu știi să te ții de bani. O sumă mare a fost cheltuită recent. Ai vrut să-ți faci pedichiura cu pești. Cineva are coșuri, e de la hormoni. A fost cumpărată o geantă. Ți-ai luat o roche nouă, una simplă și n-a fost incredibil de ieftină, dar nici scumpă.
- E asta de pe mine, îi răspund. Râdem toate trei.
- Taică-tău are probleme cu banii. Cineva în jurul tău a avut probleme cu unul din dinții din față. Ai o conexiune cu Germania.
- Am prieteni de familie acolo.
- Da, ăia. Ăia sunt buni, confirmă ea și trece la chestii mai neașteptate.

- Bunică-ta a murit de ceva în jurul stomacului. A avut o problemă cu ceva. Nu știu ce a fost. Ai în familie pe cineva care se roagă și a avut un câine. (Am, pe bunică-mea din partea lu' tata.) Bunică-ta a fost fericită să moară. N-a vrut să lase în urmă suferință. Se gândea la soțul ei, că o să fie acolo cu el. Cineva din familia bunică-tii... De fapt, cineva din predecesorii tatălui ei. Unul din ei era dintr-o familie nobilă din Spania. A adus bani în familie.
- Nu știu, îi răspund.
- Normal, că n-ai de unde. Interesează-te daca s-a ocupat cineva de arborele vostru genealogic. Ar fi foarte curios. Ai scări în casă. Ai să te împiedici de ele, dar n-o să ți se întâmple nimic grav. Ce poate fi cel mai rău e să îți scrântești glezna, dar fii atentă totuși. Ai să fii într-o mașină foarte elegantă în următoarele două săptămâni și o să ai parte de o surpriză. (Balul!) Maică-ta a fost într-o relație serioasă înainte să-l cunoască pe taică-tău. Maică-ta asta vrea să facă ceva. Are nevoie de un imbold. Ajut-o!

E prea mult de povestit. Mătușa acestei Molly este mediu. Mi-a făcut mai mult bine într-o oră decât alții într-o viață. Sunt bine, asta e clar. Acolo unde ești, mamaie, mersi că ai grijă de mine așa cum sunt eu.

Na că m-am întors!

– Atenție! Urmează un post lung! – 

M-am întors, fraților. A fost mișto vacanța. Madeira e super. Au străzi curate și peisaje incredibile, iar tot ce a fost făcut acolo este construit în ultimii zece ani cu bani europeni. De ce la ei se poate și în România, nu?!
În altă ordine de idei, sunt trei chestii pe care vreau să vi le spun, niște nimicuri (că pe mine nu mă impresionează lucrurile mari) cu care am rămas din vacanța asta.

Paștele Catolic
Ăsta fu pe 31 martie, când eu deja îmi vedeam de vacanța mea frumoasă și mă plimbam cu ai mei pe lângă portul principal din Funchal, capitala insulei. Și cum ne plimbam noi frumos, începu să plouă torențial, iar prietenul maică-mii îmi dădu hanoracul lui și asta eram eu care mergeam prin ploaie printr-un oraș necunoscut într-un hanorac care ar fi putut să mai îmbrace comod încă una ca mine. Plimbându-ne, ajungem la o biserică unde bineînțeles că se ținea slujba de Paște. Acum, ce trebuie să știți despre mine e că nu prea mă interesează religia. Nu cred în foarte multe chestii, dar în același timp, cred în cele mai idioate. Asta și faptul că nu suport slujbele din simplul motiv că, atunci când aveam cinci ani, mama m-a ținut în picioare două ore în timpul unei slujbe și mi-a omorât picioarele treaba asta.
Ai mei, bineînțeles că au vrut să mergem la biserică. Eu, bineînțeles, nu, dar cum mereu nimic nu iese cum îți propui, a trebuit să mergem. Și stăteam în biserica aia în hanoracul meu cu trei mărimi mai mare, cu gluga pe cap și nu prea mă impresiona nimic. Biserica, evident, plină, preotul, în față zicând de Dumnezeu în portugheză și eu, acolo, în spate, total dezinteresată. Mama îmi zice să mă rog de sănătate și, în capul meu, îl rog pe Dumnezeu, dacă există, să ne dea sănătate, cum vrea mama, și continui cu uitatul în jur, că asta fac oamenii când se plictisesc, dar apoi... Apoi a început corul să cânte. Nu știu ce cântau, dar cântau frumos. Atât de frumos încât m-am oprit și m-am întors cu fața spre locul de unde se auzeau vocile. Mi-am dat gluga jos din cap și am plecat capul în semn de respect. S-au oprit foarte repede. A fost un moment scurt, dar m-a marcat profund. Apoi, toată lumea a început să dea mâna cu persoana de lângă ei și am dat mâna cu o tanti, iar tanti asta părea așa de fericită să dea mâna cu mine și cu mama dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles niciodată. Presupun că, pentru ea, a fost un sentiment ca atunci când dai cuiva lumină.
Am plecat din biserică fericită că am intrat. A fost o experiență ciudată, dar interesantă în același timp. Cam asta cu Paștele.

Cuplul
În aceeași zi cu Paștele, tot plimbându-mă pe străzile lor, apar în fața mea un tip și-o tipă. Evident că nu le-am dat importanță, un el și-o ea care se țin de mână. Ce-i așa mare brânză? Toată lumea face asta, nu? N-am vrut să le dau importanță, dar cum mergeau în fața mea, mă uitam la ei fără să vreau, așa că am început să-i studiez. Naiba, ce era să fac? Și așa am început să mă uit la cum se țineau de mână și am observat cât de mult își puteau fâțâi mâinile una într-alta. Am râs în sinea mea când mi-am dat seama de fapt că el vroia s-o țină pe ea de mână mai mult decât vroia ea să fie ținută. Mi s-a făcut milă de amândoi. De ea, pentru că nu era într-o situație prea genială și de el, pentru că, una la mână, era refuzat, a doua la mână, nu era în stare să înțeleagă mesajul.
Dar apoi ei au traversat și eu i-am păstrat în minte cu ideea de a vă povesti vouă despre ei și nimic mai mult și, la fel ca și ei, am mers mai departe.

Excursia
Fu o altă zi când eu și ai mei plecarăm în cea mai plictisitoare excursie din toate excursiile făcute de noi în toate vacanțele pe care le-am avut. Ei și cum n-aveam ce face la un moment dat, așteptând să se facă ora de plecare dintr-un popas, mi-am scos caietul și am scris o poezie. Naiba, ce era să fac?! N-am s-o pun pe blog totuși. Nu e destul de decentă pentru publicare. În schimb, mă aveți pe mine cu caietul și creionul meu faimos. Prietenii știu de ce.

Și cam asta despre vacanța mea. Vă mulțumesc dacă ați avut răbdare cu post-ul meu imens. Îmi cer scuze, dar chiar vroiam să spun toate chestiile astea. Asta sunt eu. Călătoresc mult și văd multe. Rămân cu puține, dar mereu am un motiv pentru ele.
Am revenit.

Plec

Mi-am făcut toate bagajele și arăt prezentabil pentru o țară străină. Mâine o să plec de-acasă pe jumătate adormită și am să-mi mai revin de-abia la aeroport. Am să dau check-in pe facebook de-acolo pentru că eu nu pot pleca fără să anunț vreo 600 de oameni de chestia asta. Am să dorm în avion ascultând muzică și mama o să-mi facă poze despre care n-am să știu. Am să mă trezesc și am să mănânc sendvișuri cu salam, cașcaval și margarină. Ai mei or să-și fumeze țigările electronice în toaletă.
O să stau departe de tot ce știu pentru un timp. Plec în Madeira. O să ies puțin din frigiderul în care trăiesc și or să mă lase portughezii să stau în bucătărie, dacă nu mă bagă în cuptor deja. Sper să am wireless la hotel. Vin peste o săptămână. Am să mă întorc la cotidian și la el. Îmi iubesc viața!
Mâine plec.

Auto-promovare

După cum v-am obișnuit, sunt o persoană destul de activă pe aproape orice fel de platformă de socializare dezvoltată de Google (în afară de Google+, mi-am dezactivat contul ieri, când chiar am avut opțiunea în față, cu o plăcere greu de imaginat). Blogger și YouTube sunt cele principale. Și, după cum știți sau măcar după cum eu aș fi sperat să vă dați seama până acum, am două mari hobby-uri: vorbesc despre chestii și cânt despre chestii. Dacă e ceva care m-a inspirat, voi răspunde la stimul într-un fel sau altul. Dar! A răspunde la chestii presupune a avea mijloacele necesare sau măcar a avea posibilitatea de a le creea/procura după caz. Până acum, am scris mult fără să spun nimic. Asta e partea în care vă veți opri din citit în mod inconștient și vă veți întreba în căpșoarele voastre "ok, înțelegem, dar ideea care e?".
Ideea, dragii mei, este că mi-am creeat un mijloc de exprimare nou și cu potențial sporit (cred eu). Mi-am făcut canal nou de YouTube. Asta nu înseamnă că nu îl păstrez și pe cel vechi. Simțiți-vă cât de liberi se poate în a da click pe subscribe, a da click pe share, a da click pe like și a lăsa comment-uri. Pentru canalul nou, știu că poate fi puțin prea devreme, dar dacă sunt lucruri despre care vreți să vorbesc, spuneți-mi în comment-uri aici, pe canal sau unde-o fi. Îmi puteți scrie pe facebook fără să trebuiască ca eu să vă fi adăugat la prieteni în prealabil. Pe parcurs, dacă merge faza cu "Ioana vorbește" (proiectul pentru care am deschis canalul nou), presupun că voi fi pe jumătate forțată să îmi fac o pagină de facebook de sine statătoare unde îmi veți putea explica ce vreți să vedeți la mine și unde vom putea vorbi de parcă ne cunoaștem de-o viață, cum fac cu toată lumea oricum. Așa, dacă mai aveți sugestii sau pur și simplu vreți să vorbim, îmi puteți scrie pe mail pe care îl găsiți pe profilul meu de blogger.
Cred că n-am ratat nimic. Recapitulând: îmi fac reclamă la YouTube pe blog și facebook, îmi fac reclamă la blog pe YouTube și la facebook nu am de ce să îmi fac reclamă pentru că nu am pagină cu buton de like în dreapta sus, ci profil de utilizator normal, ca toată lumea. Da. Vă mulțumesc din suflet pentru susținere și ne vedem pe rețele!

Ritm

Salut, salut. Imprăștiata de mine s-a gândit să scrie. Am ajuns la concluzia că am nevoie de un ritm în care să îmi intru. Știu că n-o să meargă, dar măcar pot să vă spun și vouă despre ce vreau să fac și poate așa o să fiu mai motivată. Așa arăt eu acum.
Stau în pijama toată ziua, dacă nu ies. Mănânc prostii. Fac mâncare. Joc conQUIZtador, mult, mult conQUIZtador. Pierd timpul. Sunt pe net cam până pe la doișpe noaptea în fiecare zi. Sunt în vacanță. Am teme și am de învățat. Vreau să merg la cumpărături. N-am bani. Vreau să fac muzică. N-am inspirație. Îmi caut curs de make-up. Toate sunt scumpe. Îmi caut de muncă. N-am succes deloc. Îmi vreau muzica îmapoi. De când mi-au furat laptopul și nu mai am fișierele toate, sunt un pește pe uscat. Nu am ojă pe unghii de marți. Ascult Smiley. (Poftim?!!) Mă trezesc târziu. În toată lumea văd persoane pe care cândva le știam bine. Vreau să ies. Am training marți, miercuri și joi. Aștept până atunci. Îmi caut vopsea de păr. Nu am găsit decât tâmpenii care nu acoperă cum trebuie. Mă bate gândul să îmi schimb culoarea părului, dacă tot am fire albe deja. Aștept să îmi vină placa nouă. Sunt ca un pește pe uscat de când mi-au furat placa. Aștept să îmi vină o carte pe care am comandat-o acum vreo două săptămâni. (Ce e greșit la tine, Amazon?) Scriu pe blog. N-am mai făcut asta de vreo săprămână și ceva. M-aș apuca să scriu o carte, dar am mai încercat să fac asta de o mie de ori și nu mi-a ieșit. M-aș apuca să fac video-uri pe YouTube, să le dau sfaturi tuturor oamenilor care au probleme în relații și în viață în general, cum mi-a sugerat un amic că ar trebui să fac. În română sau engleză?!
Amestec în mâncare. Iese abur din lingura de lemn. Sting focul. Mă concentrez pe faptul că mă enervează tot ce face el de fiecare dată când mă surprind gândindu-mă la orice are de-a face cu persoana lui. Îmi iese. În sfârșit pot să mă uit și eu în jurul meu. Sunt singură acasă. Mă simt ca un maldăr de gânduri care așteaptă să fie separate în colorate, albe și negre și băgate într-o mare mașină de spălat care să meargă fără oprire până când s-au curățat de tot de orice fel de mizerie primită de la alții.
Lumea m-a distrus de tot. Mi-a luat ritmul natural și mi l-a scăpat pe jos. Caut altul.

Leapșa 200

Leapșa este luată, ca de cele mai multe ori, de la Julieta.

200. Numele băiatului de care îmi place: Gavin, deși nu o recunosc prea des.
199. M-am născut în anul: 1996.
198. Sunt foarte: încrezătoare în forțele mele.
197. Firma telefonului meu este: Samsung.
196. Culoarea ochilor mei este: căprui.
195. Măsura mea la pantofi este: 38.
194. Măsura mea la inele este: M cred.
193. Înălțimea mea este: 1,63.
192. Sunt alergică la: proști.
191. Prima mea mașină a fost: n-a fost.
190. Primul meu serviciu a fost: nici ăsta n-a fost.
189. Ultima carte pe care am citit-o a fost: acum mult timp, dar Last Breath de Rachel Caine.
188. Patul meu e: cel mai comfortabil pat din casă.
187. Animalul meu de companie este: nu este.
186. Prietena mea cea mai bună este: Dana și Laura, ca întotdeauna.
185. Șamponul meu preferat este: Elvive, ăla negru cu roz.
184. Xbox sau PS3? Niciuna.
183. Pușculițele în formă de porci sunt: cele mai adorabile!
182. În buzunarele mele: este iPod-ul, de cele mai multe ori.
181. În calendarul meu: sunt date.
180. Căsătoria este: un moft.
179. Spongebob poate: să salveze pești de la înec.
178. Mama mea este: genială!
177. Ultimele trei albume cumpărate: AFI - Sing the Sorrow, Lady Gaga - The Fame și nu îmi mai amintesc, cred că primul de la Fly Project.
176. Ultimul filmuleț văzut pe YouTube: ăsta. Share pe unde se poate și subscribe, dacă vă lasă inima.
175. Câți verișori ai? Unul.
174. Ai frați? Nu.
173. Părinții tăi sunt divorțați? Da.
172. Ești mai înaltă ca mama ta? Nu.
171. Cânți la vreun instrument? La chitară.
170. Ce ai făcut ieri? Am mers la școală.

Cred în...
169. Dragoste la prima vedere: da.
168. Noroc chior: da.
167. Norocul începătorului: nu.
166. Puterile tale: mai absolut ca votca!
165. Extratereștri: da.
164. Rai: nu.
163. Iad: nu
162. Dumnezeu: nu știu să vă spun.
161. Horoscop: da.
160. Suflete pereche: încă mă hotărăsc.
159. Fantome: nu.
158. Căsătoria dintre două persoane de același sex: da.
157. Război: nu.
156. Politică: nu.
155. Magie: da.

Asta sau cealaltă...
154. Pupici sau îmbrățișări: ambele.
153. Beat sau drogat: beat.
152. La telefon sau online: la telefon.
151. Roșcați sau bruneți: blonzi!
150. Blonde sau brunete: brunete.
149. Rece sau cald: cald.
148. Vară sau iarnă: vară.
147. Toamnă sau primăvară: toamnă.
146. Ciocolată sau vanilie: vanilie.
145. Zi sau noapte: noapte.
144. Portocale sau mere: mere.
143. Păr drept sau creț: drept.
142. McDonald's sau Burger King: Burger King.
141. Ciocolată albă sau cu lapte: cu lapte.
140. Mac sau PC: PC.
139. Șlapi sau tocuri: șlapi.
138. Urât și bogat sau frumos și sărac: frumos și sărac.
137. Cola sau Pepsi: Pepsi.
136. Hillary sau Obama: Obama.
135. Îngropat sau incinerat: îngropat.
134. Cântat sau dans: cântat.
133. Coach sau Chanel: Chanel.
132. Kat McPhee sau Taylor Hicks: nu am auzit de Taylor Hicks, deci Kat McPhee.
131. Oraș mare sau mic: mare.
130. Wal-Mart sau Target: întrebați-i pe americani.
129. Ben Stiller sau Adam Sandler: Adam Sandler.
128. Manichiură sau pedichiură: manichiură.
127. Coasta de Est sau Coasta de Vest: Coasta de Est.
126. Ziua ta sau Crăciunul: Crăciunul.
125. Ciocolată sau flori: ciocolată.
124. Disney sau Six Flags: Disney.
123. Yankees sau  Red Sox: subtitrarea?

Părerea mea despre...
122. Război: puțin inutil.
121. George Bush: fostul președinte al Americii.
120. Căsătoria între gay: ceva ce trebuia acceptat de lege mai de mult, ceva ce trebuie acceptat de societate mai repede.
119. Alegerile politice: un fel de a schimba situația.
118. Avort: o opțiune.
117. MySpace: Dumnezeu să-l odihnească!
116. TV: un lucru pe care nu îl folosesc.
115. Părinți: cei care poți fi siguri că nu mai sunt virgini.
114. Cei care te înjunghie pe la spate: lași.
113. Ebay: un site de pe care nu cumpăr, nu am cumpărat și nu voi cumpăra vreodată.
112. Facebook: locul unde începe toată drama.
111. Munca: o necesitate.
110. Vecinii mei: puțin ciudați.
109. Prețul la benzină: în continuă creștere.
108. Designerii: oameni creativi și ușor nebuni, în majoritatea cazurilor.
107. Facultatea: o opțiune.
106. Sporturile: cele care te ajută să slăbești.
105. Familia: a mea? Foarte mică.
104. Viitorul: în fața mea.

Ultima dată când...
103. Am îmbrățișat pe cineva: azi pe la cinci.
102. Am mâncat: acum vreo două ore.
101. Am văzut o persoană pe care n-o mai văzusem de mult timp: marți.
100. Am plâns de față cu cineva: luna trecută.
99. Am mers la cinema: nu mai țin minte.
98. Am luat o vacanță: de Crăciun.
97. Am înotat în piscină: în octombrie.
96. Am schimbat un pampers: n-am schimbat un pampers.
95. Mi-am făcut unghiile: luni.
94. Am mers la o nuntă: când aveam vreo 11 ani.
93. Am avut mâna în ghips: nu am avut mâna în ghips.
92. Mi-am dat un piercing: nu mi-am dat niciun piercing, deși vreau să-mi dau.
91. Am încălcat legea: prin iunie anul trecut.
90. Am trimis mesaje: azi.

Persoana...
89. Care te face să râzi cel mai mult: încă mă decid.
88. De care îmi e dor când plec de-acasă: mama.
87. Cu care am văzut ultimul film: um.. Cred că cu colegii de la engleză.
86. Cu cele mai drăguțe calități: asta e o întrebare capcană? Cred că Dana.
85. Cu cea mai drăguță față: Molly.
84. Care mă urăște necondiționat: Ashleigh.
83. Care face totul bine: nu cunosc o persoană ca asta.
82. Care merge la toate concertele șmechere: Zozo și Alexa (nu uit că ați mers la Bon Jovi când eu nu eram în țară).
81. Care are aceeași zodie ca și a mea: Răzvan.
80. Cu care am vorbit cel mai mult azi: mama.
79. De care mi-a plăcut prima oară: un fost coleg de grădiniță de care nu am mai auzit din 2001.
78. Față de care nu pot ascunde nimic: Laura. În mod sigur ea!
77. Care a spus la ce mă gândeam ultima oară: Radu.
76. Cu care vorbesc acum: cu nimeni.
75. Care va avea același serviciu ca și mine peste câțiva ani: nu știu.
74. Care va fi mai bună ca tine la orice: încă nu am întâlnit așa ceva.
73. Pe care o vei vedea mâine: nu cred că voi vedea pe cineva mâine.
72. Care te-a trezit azi: Laura.
71. Care ți-a marcat vara trecută: Mihai.
70. Care te va suna săptămâna următoare: nu știu.
69. Cu un animal șmecher: Tudi Popa, bineînțeles!

Cel mai...
68. Nașpa sunet din lume: alarma mea.
67. Rău lucru care ți se poate întâmpla: să întârzii undeva.
66. Frumos moment din lume: am spus-o și am să o mai spun, cel mai frumos moment este când ai făcut de unul singur ceva bun din nimic.
65. Trist lucru care mi s-a întâmplat: nu știu. Au fost multe momente triste. Nu pot alege unul.
64. Amuzant om din lume: cred că Gavin. Dacă nu, în mod sigur Răzvan!
63. Frumos om din lume: um... Connor Anderson!
62. Rău lucru de luni: două ore de franceză.

Ala-n dala...
61. Mașina mea: va fi un Mini Cooper.
60. Mă dezgustă: minciuna.
59. Ultimul film la care am plâns a fost: Naruto se pune?
58. Părul meu este: în așteptarea unui tuns.
57. Serialele la care te uiți: Naruto se pune?
56. Site-ul preferat: weheartit.com.
55. Vacanța de vis: Canada, New York, Bahamas, Hawaii!
54. Durere înseamnă: suferință.
53. Cum îți plac ouăle? Omletă.
52. Camera mea e: foarte dezordonată.
51. Celebritatea preferată: este, a fost și va rămâne Marilyn Monroe.
50. Unde aș vrea să fiu? În pat. Și sunt.
49. Vreau copii? Da.
48. M-am îndrăgostit vreodată? Da, și nu-mi mai trece.
47. Cine e cea mai bună prietenă? Vezi numărul 186.
46. Prietene sau prieteni? Amândouă!
45. Lucrul care mă face fericită cel mai des: în mod sigur ciocolata!
44. O persoană pe care aș vrea s-o văd: pe Laura.
43. Am plănuit ce se va întâmpla cu mine în următorii cinci ani? Mai mult sau mai puțin.
42. Am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac până să mor? Nu, dar vreau să mă apuc.
41. Am ales deja numele copiilor mei? Nu.
40. Ultima persoană care m-a enervat: Ashleigh, cea care mă urăște fără motiv.
39. Aș pleca în: n-aș pleca.
38. Aș fi vrut să fiu: doi centimetri mai înaltă.

Preferințe...
37. Bomboane: M&M's.
36. Mașini: Mini.
35. Președinte: Băsescu.
34. Țara vizitată: Grecia.
33. Rețea de telefonie: Trei.
32. Sportiv: nu le am pe-astea.
31. Actor: Johnny Depp.
30. Actriță: Emma Stone.
29. Cântăreață: Taylor Momsen.
28. Trupă: nu am, dar îmi plac You Me at Six, the Script și Falling in Reverse.
27. Magazin de haine: Primark, nu mă interesează ce crede lumea!
26. Supermarket: Sainsbury's.
25. Serial: Naruto se pune?
24. Film: The Nightmare Before Christmas.
23. Site: vezi numărul 56.
22. Animal: câinii, cred.
21. Parc: Cișmigiu.
20. Vacanță: Lanzarote, Spania.
19. Sport: înotul.
18. Joc: spider solitaire.
17. Revistă: Bravo.
16. Carte: The Morganville Vampires, toate cărțile.
15. Zi a săptămânii: marți.
14. Plajă: Vama Veche.
13. Concert: Fără Zahăr.
12. Lucru de gătit: musaca de cartofi.
11. Mâncare: de cartofi.
10. Restaurant: Pizza Hut se pune?
9. Radio: Rock FM.
8. Materie: muzică.
7. Parfum: Daisy de la Marc Jacobs.
6. Floare: crin.
5. Culoare: roșu.
4. Gazdă de talk show: nu știu.
3. Comediant: Teo - Deko Cafe.
2. Rasă de câine: husky.
1. Am răspuns sincer? Clar!

Antiteză

Asta sunt eu care a avut o zi perfectă. Am întâlnit o grămadă de oameni, sunt parte dintr-un proiect genial şi eram, în general, foarte mulţumită de mine şi de viaţa mea.
Am venit acasă şi totul a fost ok. Şi pe urmă, mi s-a demonstrat că nu contează ce vreau, în casa asta, ci de ce şi cum, şi de unde, şi de când, şi tot felul de nimicuri din astea. Şi de ce?!! Nu e ca şi cum am cerut ceva. Vorbeam despre ce vroiam. Nu am spus că trebuie să mi se ia nimic, nu am fost absurdă, nu am spus nimic în niciun sens. Doar vorbeam... Şi vorbăria mea a fost interpretată greşit.
Mă ustură ochii. Nu îmi amintesc ultima oară când am plâns aşa. Azi nu sunt în stare să zâmbesc şi să ţin în mine tot. Azi, nu! Nu pot, nu vreau, n-o fac. Sunt plină de nervi. Îmi vine să arunc cu tot ce prind şi nu vreau să văd pe nimeni. Azi sunt mai rău ca niciodată. Îmi pare atât de rău pentru ce am să le spun oamenilor cărora chiar le pasă de mine, în seara asta, dar nu pot să fiu drăguţă cu nimeni şi nu pot să ascult ce nu mă interesează. Azi, nu stau să-mi pierd timpul cu nimeni. Nu am energia necesară.
Uneori, vreau atât de mult să dispar, dar de fapt, tot ce vreau e să fiu găsită.

Înainte de culcare

Am primit o de-asta de la Julieta pe care vă rog să o găsiţi aici. Hai să vedem ce iese.

1. Cum te numeşti?
Ioana. Internetul mă ştie de Lex.

2. Eşti fericită?
Mai mult sau mai puţin. Depinde de cum îmi stă părul şi de cât de ocupată sunt.

3. Dacă ar trebui să alegi între ziua de azi şi cea de ieri, pe care ai alege-o?
Pe cea de mâine, sincer, dar dintre ieri şi azi, cred că azi. Ieri a fost o zi normală, nu m-a deranjat, dar nu sunt genul de persoană care trăieşte în trecut.

4. Care este, după părerea ta, cel mai frumos sentiment?
Cel mai frumos sentiment e atunci când ştii că ai făcut singur ceva ce nimeni nu credea că ai să poţi să faci vreodată.

5. Ai auzit vreodată despre iubire?
În fiecare zi.

6. Ai simţit vreodată că iubeşti? 
Da, am avut şi boala asta. Încă sufăr de ea.

7. Cât de des zâmbeşti?
Fake smiling? I'm a professional at that!

8. Îţi este dor de cineva?
Din păcate.

9. Ai nevoie de o îmbrăţişare?
Nu cred că m-ar face să mă simt mai bine cu nimic.

10. Ai vreo melodie preferată? 
Nu, dar îmi place The Script - Six degrees of separation şi You Me at Six - Loverboy.

Să ia leapşa cine o vrea. Ar fi drăguţ să îmi spună cine are de gând să o facă, în comment-uri. Ador să le citesc. 

Şterge!

E sâmbătă. Eu stau singură în casă, la masa din bucătărie şi scriu asta. Nu vreau să scriu despre nimic. Vreau să vă explic cum mă simt şi ce mă înconjoară.
E o zi gri şi plouă. Vântul şuieră pe-afară ca un animal legat care vrea să fie liber. În casa asta nu e nicio lumină aprinsă. Ascult nişte piese pe care nu le-am mai ascultat niciodată. Îţi mulţumesc, YouTube. Jumătate din ele parcă vorbesc despre noi. Niciodată nu am să mă opresc din a vorbi la plural când vine vorba de el.
Am adormit cu gândul la el şi m-am trezit la fel. E ciudat. Mereu am fost genul de om care s-a culcat ca să uite, să se trezească mai bine, mai fără probleme, mai altfel decât s-a culcat. Nu. Cu el nu merge. E în capul meu non-stop. Şi de ce? Am fost în stare să trec peste atât de multe şi nu pot trece peste el. Mă dezamăgesc eu pe mine.
Ştiu ce fel de om sunt. Sunt genul de om puternic care ştie că nu are nevoie de nimeni ca să facă ce vrea. Sunt genul meu de tipă, tipa care nu stă să se gândească prea mult şi se adaptează la situaţie imediat, când vede că nu are ce face. Şi acum de ce dracului nu pot?!
Ba pot! Pot şi am s-o fac. Nu există satisfacţie mai mare decât a face ce lumea spune că nu eşti în stare să faci.

Primăvară în suflet

Am răcit. Toată ziua am stat în pat. Citesc "Fifty Shades of Grey". E genială cartea. Mi-au spus prietenele să nu mă apuc de ea pentru că am să vreau să mă opresc şi n-am să pot. Au avut dreptate. E una dintre puţinele cărţi pe care am vrut să le las din mână şi nu am fost în stare.
Ador cărţile, deşi nu citesc mult. Ador sentimentul de a citi ceva care chiar îţi creează o imagine în cap. Citind asta, mi-am amintit de el şi de cum nu l-am mai văzut de-o săptămână. N-aş fi putut să-l văd weekend-ul ăsta nici dacă nu eram răcită. Nu e în oraş.
Aşa am început să vorbim. Nu ştiu care-i faza cu el şi nu ştiu care-i faza cu mine, dar e la fel ca şi cartea. Vrei să-l laşi şi nu poţi. Vrei să nu te mai gândeşti la el şi nu eşti în stare. Vi s-a întâmplat vreodată? E ciudat, dar superb, în acelaşi timp.
Mă doare fiecare milimetru pătrat din corp. Nu mai sunt în stare de nimic. Dacă nu îmi trece asta până luni, nu ştiu ce-am să fac!

Cotidian

Sunt un specimen pe cale de dispariţie! După mult timp, am realizat de ce sunt aşa de diferită de restul, care mi-e carisma şi care mi-e parfumul. Mă înţeleg. Mi-a luat şaişpe ani să fac asta.
De curând, vorbeam cu cineva despre români şi despre problemele lor idioate. Da, recunosc, vă privesc din afară pe toţi şi îmi permit să văd unde greşiţi şi care vă sunt defectele pentru că m-am distanţat de problemă. Una dintre chestiile pe care le-am spus în ziua aia a fost faptul că se pune preţ pe lucruri fără valoare. Mai mult ne impresionează maşina vecinului decât tablourile pe care le are în casă. Mai mult ne impresionează casa în care stă şi caşcavalul pe care îl mănâncă (când am aflat că până şi caşcavalul a ajuns un lux, mi-a fost clar în ce hal am ajuns) decât cărţile pe care le-a citit sau felul în care vorbeşte. Sunt singura de-aici care moare când vede un peisaj frumos, un desen, un chip, un caracter, o scupltură, un oraş? Sunt singura? Câţi dintre voi v-aţi aşezat pe o bancă sau pe o bordură într-un loc oarecare şi aţi văzut frumosul din strada aglomerată de vizavi? Sunt singura care stă la şapte dimineaţa în aceeaşi staţie de autobuz şi se uită fascinată la faruri, la semafoare şi la lumini?
Mulţi mă consideră prea încrezătoare şi chestia asta mă face să par nesimţită şi înţepată de fel. Nu sunt prea încrezătoare, dar am încredere în mine pentru că ştiu unde mi-e locul. Orice femeie ar trebui să ştie unde îi e locul şi să nu accepte mai puţin decât merită. Nu mi se pare îngrozitor faptul că nu mă vând ieftin. Mi se pare chiar de apreciat. Poate sunt obiectivă când vine vorba de lucrurile în care cred. Poate.
Dar totuşi, câţi s-au întrebat vreodată ce valorează şi apoi au evaluat în detaliu cum sunt trataţi de fapt? Câţi chiar au făcut ceva ca să se ajute când şi-au dat seama că nu le mai convine situaţia? Mi-e greu să cred că sunt singura.
Sunt pe cale de dispariţie!

Cicatrice

E deja noapte. Eu nu mai ştiu ce se întâmplă cu mine. Sunt atât de fericită, dar parcă nu pot să mă bucur cum trebuie. Parcă nu pot să zâmbesc cu toată gura.
M-am tuns. Îmi iubesc părul! Starea mea de spirit este direct proporţională cu felul în care îmi stă părul. E normal să fiu fericită, nu? Şi atunci, ce merge prost? Prost merge faptul că a venit frigul şi mi-a intrat până în oase. Totul e perfect. Doar anotimpul e greşit. Şi îmi place toamna. Îmi place de mor. Am fost născută toamna şi bla, dar totuşi, astăzi o urăsc din suflet. O urăsc pentru că toate îmi merg pe dos, deşi totul este exact aşa cum ar trebui să fie.
Azi am văzut o poză pe care scria "fetele frumoase spun cele mai triste poveşti". Şi exact aşa e! Nu mă consider frumoasă, dar sunt destul de prezentabilă cât să mă plac şi să am încredere în mine. Niciodată nu am realizat ce viaţă ca în filme am dus până acum. Şi nu mă refer la comedii. Nu am realizat până astăzi că, de fiecare dată când am început să vorbesc despre viaţa mea, am spus poveşti triste. Nu înţeleg de ce.
Nu am regrete. Asta sunt. Nu mă dau înapoi de la nimic şi nu mi-aş da viaţa la schimb pe o mie mai bune. Sunt cum vreau să fiu. Am învăţat să mă accept.
Du-te dracu, noiembrie!

Copile

E dimineaţă şi eu sunt singură acasă. Stau în bucătărie, în pijama, botoşei şi halat. Da, îmi ador dimineţile.
Din nu ştiu ce motiv, îmi amintesc de seara trecută. Vorbeam cu un amic. Şi am vorbit mult. Mi-a povestit despre prietena lui (care e mai mică decât el cu patru ani, ca fapt divers) şi despre problemele din relaţia lor pe care nu am să le exemplific strict pentru că nu este treaba mea să vorbesc despre aşa ceva. Acum, stând şi gândindu-mă la tot ce mi-a zis el despre ea, ajung să mă înţeleg şi eu pe mine.
Când eram de vârsta ei, (sau bine, mai mică ca ea, că la vârsta ei, deja eram într-o relaţie stabilă) şi eu eram la fel. Şi pentru mine, actualul era mai bun ca fostul, mi se părea cel mai bun de până atunci şi îl iubeam ca o proastă, fără să înţeleg ce e iubirea de fapt.
Acum, înţeleg de ce nu mi-a mers nici mie nimic până când nu am învăţat să fiu altfel. Am învăţat că nimic nu e un capăt de ţară şi nimic nu e un motiv de despărţire, dacă discuţi deschis despre problemă. Mereu am tins, în anii mei de copilă proastă şi cu orizonturi înguste, să mă despart din plictiseală sau din orice altă tâmpenie. Când am avut nevoie de spaţiu, am plecat, n-am stat să mă complic în discuţii inutile. N-am încercat să schimb pe nimeni. De-aia aveam pe altcineva la fiecare sfârşit de săptămână.
Acum, toate iubesc după două săptămâni de relaţie. Ce ştiţi voi despre iubire, copilelor?!

Suflet de copil

Viaţa e ciudată în ultimul timp. Mă port ca un copil şi pe urmă, mă schimb la 180 de grade în trei secunde.
Stau pe scaun în bucătărie şi îmi scriu teza la istorie. Profu' m-a lăsat s-o iau acasă. I-am zis că, dacă consider că într-o săptămână n-am scris cât trebuie, o aduc înapoi şi o scriu în clasă. Mi-a zis că fac cum vreau. Nu-l interesează. Oricum n-am ce copia. Prost să fii să vrei să copiezi la aşa ceva. Scriu de zor. Am zece pagini la ora asta. Mă opresc şi beau o cană de vin fiert. Şi, Doamne, cât de bun! Nu mai scriu. De ce a fost făcută ziua de mâine?
Mă bag în pat şi mă gândesc. Azi a fost ciudat. Azi a plecat o persoană căreia îi datorez parte din cine sunt azi. A plecat cineva care m-a ajutat enorm în multe situaţii, care m-a înţeles şi a ştiut mereu să îmi întindă o mână şi să îmi dea o vorbă bună atunci când nu credeam că mai merită să trăieşti pentru ceva. Merită. Sunt oameni cărora, atunci când pleacă, simţi nevoia să le mulţumeşti pentru nimicurile pe care le-au făcut pentru tine. Abia la sfârşit realizăm cât de mult ne vroiau unii binele.
Am spus-o şi am s-o mai spun: oamenii sunt făcuţi ca să te ajute să te şlefuieşti. Ea a făcut asta perfect. M-a ajutat enorm. Oriunde ai fi, sper să fii fericită mai departe!
Eu? Eu nu mai ştiu ce e cu mine. Sunt undeva între lumină şi întuneric. Mă învârtesc în cercuri. Mă amuză, dar mă enervează. Măcar am oameni care ştiu să mă facă să zâmbesc când am nevoie.
Vin momente în viaţă când te uiţi la cer şi râzi fără motiv. Aia este fericirea.

Sunt bine!

Toată lumea m-a întrebat dacă e totul ok. Le-am zis tuturor că da. Şi pe urmă a venit ea. S-a uitat în ochii mei şi m-a întrebat dacă sunt bine. Plângeam. Sunt bine.
M-a luat de mână şi m-a scos afară din clasă. Uşa s-a închis în urma noastră. M-a strâns în braţe şi n-am mai putut să mă opresc. Ne-am aşezat pe scări şi i-am povestit tot printre lacrimi. I-am povestit jumătate din viaţa mea în douăzeci de minute. M-a înţeles perfect. Mi-a spus-o în faţă: ştii, nu mi-ai plăcut niciodată, dar niciodată până acum nu mi-am dat seama cât de puţine ştiam despre tine. Practic, nu ştiam nimic. Nu cred că eşti o persoană rea. Cred că eşti o persoană curajoasă. Mi-a şters lacrimile şi i-am lăsat pe cămaşă urme de rimel şi de ruj.
Problema era că nu ea trebuia să asculte, ci altcineva. Dacă toţi s-ar obosi să-mi asculte povestea şi să se uite în sufletul meu înainte de a mă eticheta de parcă chiar aia sunt, ce bine aş trăi. Eu ştiu cine sunt şi ştiu că, dacă toţi ar şti să vadă ce se ascunde dincolo de machiaj şi de felul în care merg de parcă lumea e a mea şi nimeni nu poate să mi-o ia, ar înţelege de ce sunt aşa. Nu sunt cine par, dar să pui o etichetă e mai uşor dect să te întrebi de ce. Etichetele sunt pentru conserve, nu pentru oameni.
Viaţa e o scorpie. O să le vină rândul tuturor.