Ce v-aş ruga foarte frumos

În primul rând, pentru cei care vor să afle cine sunt şi cam care-i faza cu mine, daţi un click pe "Lex. şi nimic mai mult". Apoi, v-aş ruga să îmi lăsaţi feedback. Fie pozitiv sau negativ. Nu mă deranjază criticile. Vreau să ştiu ce am făcut bine, ce am făcut rău, unde trebuie să mai lucrez, ce aţi vrea să vedeţi de la mine, de-astea.
În rest, tot ce pot să zic e...
Enjoy!
Se afișează postările cu eticheta cărţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cărţi. Afișați toate postările

duminică, 26 ianuarie 2014

Praf de stele

Nu, nu am de ce să mă plâng de data asta. Nu, nu îmi pare rău că n-am mai scris de un car de ani. Nu, nu știu de ce nu am făcut-o. Nu, nu îmi voi cere scuze pentru nimic.
Nu am să spun că m-am schimbat pentru că nu am făcut-o. Doar am altă stare de spirit în majoritatea cazurilor. Nu știu, mă simt altfel: mai întreagă, mai om, mai eu.
Am avut niște luni ciudate în care am schimbat multe la mediul meu inconjurător, cum ar fi cercul de prieteni, sau pe el, sau hainele pe care le port, sau pantofii pe care îi încalț, sau părul, sau culoarea pielii (m-am bronzat în octombrie, am fost în Portugalia), sau drumul spre casă. Și multe altele. Și mă simt mai bine.
A fost o iarnă ciudată, una în care am stat acasă pentru că așa am vrut, una fără zăpadă, una în care am citit mai mult și am purtat șosete pufoase și cizme cu toc. Una în care mi-am cumpărat și mi-au fost cumpărate multe lucruri, una în care m-am îmbrăcat gros. A fost o iarnă ciudată. N-am mai avut așa ceva până acum.
Seara asta? În seara asta nu vorbesc cu nimeni. În seara asta am făcut duș și nu m-am băgat direct în pat. Am făcut curățenie toată ziua. Mâine e luni și eu am școală. Trebuie să mă tund.

duminică, 18 august 2013

Artistă

Mă hotărâsem asupra unor haine. Apoi, nu am fost în stare să-mi găsesc maieul și toată ținuta a picat. Am sfârșit într-o fustă scurtă, neagră și mulată peste niște dresuri negre, cu un maieu roșu și o cămașă neagră pe deasupra, părul prins, cercei cu ași de cupă și o bandană roșie. Fondul de ten, rimelul și rujul roșu s-au bucurat nespus să fie scoase de la naftalină. Nu m-am machiat de o grămadă de timp. M-am încălțat în teneși, cum am vrut, iar imensul Converse Player m-a ajutat să car după mine o geacă, umbrela, caietul, cartea, foile pe care aveam poeziile scrise, portofelul, un pix, abonamentul, o oglindă, ochelari de soare și rujul, el fiind singura piesă din machiajul impecabil cu care plecam de-acasă care putea să se deterioreze în cele patru ore jumate pe care aveam să le petrec la repetiții și mâncând pizza care ni se promisese.
Odată ajunsă, am fost bombardată de tot felul de oameni care vroiau să mă salute, să știe ce fac, cum mă simt, dacă am tot ce am nevoie și care, mai apoi, mi-au pus corzile vocale la lucru în cele douăzeci de minute (care mie mi s-au părut vreo două ore) de vocalize. După ce am fost cu toții de acord că eu sunt ok, pregătirea s-a extins asupra celeilalte tipe care avea să cânte cu mine, timp în care eu am dat gata vreo două sticluțe de apă. Repetiția a fost un succes. Ne-am chinuit cu toții să ne ajutăm unii pe alții, mai ales eu, fiind singura care nu avea emoții.
După probele de microfon, în timpul cărora s-a strâns un public generos, am început și noi. A fost genial. Muzică, poezie, dans, muzică, poezie, mai multă muzică, dans... Și le-a plăcut la nebunie! Ei ne-au aplaudat și noi le-am mulțumit că au fost un public excelent și că au venit să ne vadă.
Pe drumul spre casă am vorbit cu mama și i-am explicat că mă îmbrăcasem așa din cauză că asta era imaginea pe care mi-o făcusem într-una dintre poeziile pe care le scrisesem și citisem aseară. Am văzut-o pe una la un moment dat uitându-se la teneșii mei și zicându-i alteia ceva. Cred că se prinsese că poezia era despre mine. Mi-a părut bine. Apoi, am început să vorbim despre cât de ciudat arătam la ora unșpe noaptea într-un autobuz. I-am povestit că a fi artist scuză orice. Nu conta că eram ciudat îmbrăcată. Sunt artistă și am voie. Nu sufăr de chestia asta, dar așa e. Dacă nu ești artist, ești doar ciudat, nu?
Am ajuns acasă, am mâncat și am rugat pe toată lumea să nu mă trezească toată ziua, înainte de a mă cufunda în așternuturi și perne.
Azi stau și citesc. Încă mai sunt obosită după săptămâna asta de muncă intensivă pentru spectacolul de aseară, dar nu regret nimic.
Am terminat The Silver Linings Playbook. Merită citită!

sâmbătă, 10 august 2013

La grămadă

Ăsta va fi un post încurcat. Am avut o zi încurcată. Azi a plecat văru-meu pe care nu-l mai văzusem de trei ani. Mi-a făcut foarte bine să-l văd. E ca fratele pe care nu l-am avut niciodată. Mi-aș dori să avem altă relație, una mai strânsă, dar sunt conștientă că asta va lua mult timp și va necesita multă muncă din partea amândurora. Deși nu prea avem cine știe ce legătură, mi-a părut extrem de rău să-i văd plecând și pe el, și pe ai lui. Mă încălzesc cu ideea că se vor întoarce la un moment dat sau, mă rog, găsim noi o cale să ne vedem. După ce ei au plecat către aeroport împreună cu cele două valize pe care le aveau, eu am pierdut timpul prin oraș. Am dat bani la tot felul de tipi și tipe care cântau pentru mărunțiș, dar m-am plictisit repede. Nu aveam stare, așa că am plecat acasă.
Când am ajuns, am decis să mă opresc din a citi Moranthology (de Caitlin Moran) și să mă apuc de Silver Linings Playbook (de Mathew Quick). Nu am văzut filmul și nici nu vreau să-l văd. Vreau să citesc cartea asta și atât. După câteva capitole, mi-am dat seama că e destul de tristă, după cum scria și pe recomandarea lăsată de prietenul meu anonim pe semnul de carte cu care a venit. (Am luat-o de la un schimb de carte, pe baza recomandării ăsteia și din cauza faptului că vroiam să văd filmul. Am dat pe ea Dracula.) Am început să mă întreb de ce m-am apucat să citesc o carte atât de tristă considerând faptul că eu sunt destul de tristă și-așa.
Cum stăteam în pat, într-un imens tricou alb, în niște pantaloni scurți roșii și cu părul prins, citesc despre cum protagonistul meu dormea în mansarda părinților lui. Și de la asta mi-am amintit de faptul că întotdeauna mi-am dorit să am o casă cu mansardă. Mi se părea incredibilă ideea de a dormi acolo. În continuare, vreau chestia asta. Apoi, inevitabil, gândul următor a fost despre el. Mi-am amintit că vrea să-și ia o casă în Italia. Mi-a zis, dacă vreau să vin la el, să-mi aduc hainele și un bilet de întoarcere. Ce frumos ar fi să aibă o mansardă! Aș adormi în mansarda oricui pe jos, peste caiet, pix sau amândouă, cu chitara lângă mine, într-un tricou larg, pantaloni scurți și cu părul prins. Eu de ce nu am mansardă?
Laura crede că gândesc prea mult. Încep să cred că are dreptate. Cică femeile s-ar gândi la bărbați, pe zi, mai mult decât s-ar gândi bărbații, săracii, la orice, în tot atâta timp. Nu e o posibilitate pe care o exclud.
Mâine mă văd cu o prietenă. De luni, încep munca la alt festival. Pe 22 îmi iau rezultatele, pe 27 mă înscriu la colegiu, pe 5 septembrie se definitivează, pe 9 începe școala. El tot nu m-a căutat.

joi, 18 iulie 2013

Urăsc transportul în comun!

Urăsc transportul în comun, în primul rând, pentru că niciodată nu funcționează cum vreau eu. Ziua de azi e o excepție. Cred că ar trebui să-i mulțumesc celui care locuiește-n cer. Ca să înțelegeți mai bine restul motivelor, am să vă povestesc despre a doua parte a călătoriei mele spre casă.
M-am urcat în al doilea autobuz care avea să răpească treizeci de minute din timpul meu prețios și să le folosească în scopuri nobile, cum ar fi să mă ducă acasă. A făcut asta perfect, dar eu am să mă plâng de serviciile de la bord, nu de calitatea călătoriei.
Mă urc și mă așez în spate, unde sunt geamurile deschise, se face curent și e răcoare. Încerc să deschid ultimul geam închis. Geamul nu vrea să se deschidă. Nu-i nimic. Mă așez la loc și vine unul să-l deschidă el. Îi explic că geamul nu se deschide. Mă ia în vorbă. Eu îi răspund la ce mi-a zis și îmi pun căștile pe urechi.
Acum, urmează o călătorie lungă și tâmpită care mi-a amintit de ce urăsc transportul în comun. Am incredibil de prostul obicei de a citi în toate mijloacele de transport. Pe lângă asta, iubesc comfortul, am simțul mirosului foarte dezvoltat și am rău de mașină.
Autobuzul pleacă. Eu citesc. Din spatele meu, domnul respectabil cu care tocmai terminasem de vorbit emana un parfum inconfundabil de transpirație. Nu a coborât până nu am coborât și eu. Superb! Din când în când, se mai urca cineva cu un parfum decent. Raiul pe pământ! Apoi, veni cineva cu mâncare. Când spun mâncare, apropo, vreau să spun cartofi prăjiți și aripioare de pui. Mai multe mirosuri dezgustătoare. Fast food de data asta. Nu țin minte să fi luat decât două guri de aer curat tot drumul. De la mirosurile din autovehiculele moderne, mai mereu mă ia greața. La propriu. Efectele răului de mașină, bifat frumos pe listă.
Citeam. Ca o incredibilă amatoare de comfort și în calitate curentă de om care nu găsește niciodată o poziție comfortabilă de citit, am fost forțată să remarc cât de incomode pot fi scaunele în autobuz! A trebuit să mă fâțâi și să mă dau din ce în ce mai jos, ca în pat. Știm cu toții senzația de a ne așeza în pat în fund și a ajunge la orizontal, sper.
Nu m-ar fi enervat toate astea așa de tare dacă citeam o carte proastă, sinceră să fiu. Nu m-ar fi interesat nimic dacă citeam Twilight, spre exemplu. Mi s-ar fi părut o binecuvântare faptul că aveam chestii care să mă distragă de la asemea mizerie. În schimb, am primit Moranthology de Caitlin Moran și e genială. Ăsta îmi e ghinionul. Citeam o carte a dracului de bună și nu mă lăsau în pace factorii din jurul meu. Apoi, iPod-ul meu mi-a dat să ascult ceva de care nu aveam chef. Schimb piesa. Cred că l-am enervat cumplit cu chestia asta și m-a certat trântindu-mi imediat în față ceva ce aș asculta, probabil, numai fiind foarte, foarte beată.
Cobor și vin spre casă. Am învățat, în cele zece minute de la stație până acasă, că bărbaților nu le pasă de nimic atâta timp cât porți o fustă care îți arată genunchii. Genial! Urăsc transportul în comun și transportul în general!

duminică, 9 iunie 2013

Televizor

Nu mă uit la televizor. De ce? Nu ştiu. Nu îi dau drumul niciodată, dar mă trezesc în fiecare sâmbătă şi duminică şi îl găsesc deschis, aşa că mă zgâiesc şi eu la el, ca restul familiei. Îndobitocirea în masă e o artă.
Televizorul, săracul, e deschis mereu pe unul din trei canale: b1 pe emisiunea aia tâmpită unde o prezentatoare blondă, cu o voce enervantă discută cu invitaţii ei horoscopul, liniile din palmă sau cine ştie ce cifre se mai găsesc pe pământ, pe Digi24 care va da ori ştiri, ori emisiuni informative sau pe unul din canalele Digi Sport care, evident, vor pune pe sticlă un sport sau altul. Ieri (că despre azi încă nu pot să vorbesc, televizorul fiind stins), îl găsi-i pe b1 care dădea emisiunea tâmpită, că altfel nu se poate. Totuşi, n-am fost nevoită să asist la palavrele care fac materia cenuşie să vrea să-ţi părăsească craniul prea mult întrucât cred că nu sunt singura care şi-a dat seama că neuronii scădeau în număr de la o secundă la alta şi programul fu repede schimbat cu Digi24 pe care se difuza Digicultural. Invitatul lor de ieri fiind Horaţiu Mălăele, actor foarte drag mie şi maică-mii, asta ne lipi de televizor pe mine, cu super glue şi pe ea, cu aracet. Eu n-am putut să mă dezlipesc după ce s-a terminat interviul cu Mălăele şi am stat în continuare să mă uit la cum povesteau ei acolo de Bookfest, festival de carte din Bucureşti, care se ţine, dacă nu mă înşel, la Cărtureşti care cred că nu are nevoie de nicio descriere. Pentru cei care nu au păşit vreodată în Cărtureşti, e ca un fel de casă a artei de orice fel. E un loc cald şi teribil de primitor de unde poţi face rost de tot felul de cărţi, tot felul de CD-uri, tot felul de ceaiuri, căni, ceşti şi ceainice.
Mi-a părut îngrozitor de rău că nu pot merge la festival, dar am rămas cu ceva mai profund după ce mi-a fost injectată în sistem doza asta de cultură. Iubesc arta de orice fel şi mi-aş dori incredibil de mult să pot s-o practic. Sunt conştientă că sunt varză la desen, că n-aş putea sculpta ca să-mi salvez viaţa şi nici ce actriţă aş face nu ştiu. M-am concentrat mereu pe muzică, dar mă aflu printre cei mai mari critici ai mei şi nu mă pot compara cu nimeni. Şi totuşi, e ceva ce pot să fac. Am să citesc mai mult! Am două cărţi de terminat, dacă nu chiar trei sau patru, vreau să citesc The perks of being a wall flower care nu ştiu de cine e, dar e numai una, vreau să citesc Hamlet şi tot ce a scris Rachel Caine. Niciodată nu am vrut să citesc Twilight sau Harry Potter şi în continuare nu vreau, indiferent de cât de mult aş vrea să citesc.

Arta rămâne când restul mor.

sâmbătă, 2 februarie 2013

Leapșa 200

Leapșa este luată, ca de cele mai multe ori, de la Julieta.

200. Numele băiatului de care îmi place: Gavin, deși nu o recunosc prea des.
199. M-am născut în anul: 1996.
198. Sunt foarte: încrezătoare în forțele mele.
197. Firma telefonului meu este: Samsung.
196. Culoarea ochilor mei este: căprui.
195. Măsura mea la pantofi este: 38.
194. Măsura mea la inele este: M cred.
193. Înălțimea mea este: 1,63.
192. Sunt alergică la: proști.
191. Prima mea mașină a fost: n-a fost.
190. Primul meu serviciu a fost: nici ăsta n-a fost.
189. Ultima carte pe care am citit-o a fost: acum mult timp, dar Last Breath de Rachel Caine.
188. Patul meu e: cel mai comfortabil pat din casă.
187. Animalul meu de companie este: nu este.
186. Prietena mea cea mai bună este: Dana și Laura, ca întotdeauna.
185. Șamponul meu preferat este: Elvive, ăla negru cu roz.
184. Xbox sau PS3? Niciuna.
183. Pușculițele în formă de porci sunt: cele mai adorabile!
182. În buzunarele mele: este iPod-ul, de cele mai multe ori.
181. În calendarul meu: sunt date.
180. Căsătoria este: un moft.
179. Spongebob poate: să salveze pești de la înec.
178. Mama mea este: genială!
177. Ultimele trei albume cumpărate: AFI - Sing the Sorrow, Lady Gaga - The Fame și nu îmi mai amintesc, cred că primul de la Fly Project.
176. Ultimul filmuleț văzut pe YouTube: ăsta. Share pe unde se poate și subscribe, dacă vă lasă inima.
175. Câți verișori ai? Unul.
174. Ai frați? Nu.
173. Părinții tăi sunt divorțați? Da.
172. Ești mai înaltă ca mama ta? Nu.
171. Cânți la vreun instrument? La chitară.
170. Ce ai făcut ieri? Am mers la școală.

Cred în...
169. Dragoste la prima vedere: da.
168. Noroc chior: da.
167. Norocul începătorului: nu.
166. Puterile tale: mai absolut ca votca!
165. Extratereștri: da.
164. Rai: nu.
163. Iad: nu
162. Dumnezeu: nu știu să vă spun.
161. Horoscop: da.
160. Suflete pereche: încă mă hotărăsc.
159. Fantome: nu.
158. Căsătoria dintre două persoane de același sex: da.
157. Război: nu.
156. Politică: nu.
155. Magie: da.

Asta sau cealaltă...
154. Pupici sau îmbrățișări: ambele.
153. Beat sau drogat: beat.
152. La telefon sau online: la telefon.
151. Roșcați sau bruneți: blonzi!
150. Blonde sau brunete: brunete.
149. Rece sau cald: cald.
148. Vară sau iarnă: vară.
147. Toamnă sau primăvară: toamnă.
146. Ciocolată sau vanilie: vanilie.
145. Zi sau noapte: noapte.
144. Portocale sau mere: mere.
143. Păr drept sau creț: drept.
142. McDonald's sau Burger King: Burger King.
141. Ciocolată albă sau cu lapte: cu lapte.
140. Mac sau PC: PC.
139. Șlapi sau tocuri: șlapi.
138. Urât și bogat sau frumos și sărac: frumos și sărac.
137. Cola sau Pepsi: Pepsi.
136. Hillary sau Obama: Obama.
135. Îngropat sau incinerat: îngropat.
134. Cântat sau dans: cântat.
133. Coach sau Chanel: Chanel.
132. Kat McPhee sau Taylor Hicks: nu am auzit de Taylor Hicks, deci Kat McPhee.
131. Oraș mare sau mic: mare.
130. Wal-Mart sau Target: întrebați-i pe americani.
129. Ben Stiller sau Adam Sandler: Adam Sandler.
128. Manichiură sau pedichiură: manichiură.
127. Coasta de Est sau Coasta de Vest: Coasta de Est.
126. Ziua ta sau Crăciunul: Crăciunul.
125. Ciocolată sau flori: ciocolată.
124. Disney sau Six Flags: Disney.
123. Yankees sau  Red Sox: subtitrarea?

Părerea mea despre...
122. Război: puțin inutil.
121. George Bush: fostul președinte al Americii.
120. Căsătoria între gay: ceva ce trebuia acceptat de lege mai de mult, ceva ce trebuie acceptat de societate mai repede.
119. Alegerile politice: un fel de a schimba situația.
118. Avort: o opțiune.
117. MySpace: Dumnezeu să-l odihnească!
116. TV: un lucru pe care nu îl folosesc.
115. Părinți: cei care poți fi siguri că nu mai sunt virgini.
114. Cei care te înjunghie pe la spate: lași.
113. Ebay: un site de pe care nu cumpăr, nu am cumpărat și nu voi cumpăra vreodată.
112. Facebook: locul unde începe toată drama.
111. Munca: o necesitate.
110. Vecinii mei: puțin ciudați.
109. Prețul la benzină: în continuă creștere.
108. Designerii: oameni creativi și ușor nebuni, în majoritatea cazurilor.
107. Facultatea: o opțiune.
106. Sporturile: cele care te ajută să slăbești.
105. Familia: a mea? Foarte mică.
104. Viitorul: în fața mea.

Ultima dată când...
103. Am îmbrățișat pe cineva: azi pe la cinci.
102. Am mâncat: acum vreo două ore.
101. Am văzut o persoană pe care n-o mai văzusem de mult timp: marți.
100. Am plâns de față cu cineva: luna trecută.
99. Am mers la cinema: nu mai țin minte.
98. Am luat o vacanță: de Crăciun.
97. Am înotat în piscină: în octombrie.
96. Am schimbat un pampers: n-am schimbat un pampers.
95. Mi-am făcut unghiile: luni.
94. Am mers la o nuntă: când aveam vreo 11 ani.
93. Am avut mâna în ghips: nu am avut mâna în ghips.
92. Mi-am dat un piercing: nu mi-am dat niciun piercing, deși vreau să-mi dau.
91. Am încălcat legea: prin iunie anul trecut.
90. Am trimis mesaje: azi.

Persoana...
89. Care te face să râzi cel mai mult: încă mă decid.
88. De care îmi e dor când plec de-acasă: mama.
87. Cu care am văzut ultimul film: um.. Cred că cu colegii de la engleză.
86. Cu cele mai drăguțe calități: asta e o întrebare capcană? Cred că Dana.
85. Cu cea mai drăguță față: Molly.
84. Care mă urăște necondiționat: Ashleigh.
83. Care face totul bine: nu cunosc o persoană ca asta.
82. Care merge la toate concertele șmechere: Zozo și Alexa (nu uit că ați mers la Bon Jovi când eu nu eram în țară).
81. Care are aceeași zodie ca și a mea: Răzvan.
80. Cu care am vorbit cel mai mult azi: mama.
79. De care mi-a plăcut prima oară: un fost coleg de grădiniță de care nu am mai auzit din 2001.
78. Față de care nu pot ascunde nimic: Laura. În mod sigur ea!
77. Care a spus la ce mă gândeam ultima oară: Radu.
76. Cu care vorbesc acum: cu nimeni.
75. Care va avea același serviciu ca și mine peste câțiva ani: nu știu.
74. Care va fi mai bună ca tine la orice: încă nu am întâlnit așa ceva.
73. Pe care o vei vedea mâine: nu cred că voi vedea pe cineva mâine.
72. Care te-a trezit azi: Laura.
71. Care ți-a marcat vara trecută: Mihai.
70. Care te va suna săptămâna următoare: nu știu.
69. Cu un animal șmecher: Tudi Popa, bineînțeles!

Cel mai...
68. Nașpa sunet din lume: alarma mea.
67. Rău lucru care ți se poate întâmpla: să întârzii undeva.
66. Frumos moment din lume: am spus-o și am să o mai spun, cel mai frumos moment este când ai făcut de unul singur ceva bun din nimic.
65. Trist lucru care mi s-a întâmplat: nu știu. Au fost multe momente triste. Nu pot alege unul.
64. Amuzant om din lume: cred că Gavin. Dacă nu, în mod sigur Răzvan!
63. Frumos om din lume: um... Connor Anderson!
62. Rău lucru de luni: două ore de franceză.

Ala-n dala...
61. Mașina mea: va fi un Mini Cooper.
60. Mă dezgustă: minciuna.
59. Ultimul film la care am plâns a fost: Naruto se pune?
58. Părul meu este: în așteptarea unui tuns.
57. Serialele la care te uiți: Naruto se pune?
56. Site-ul preferat: weheartit.com.
55. Vacanța de vis: Canada, New York, Bahamas, Hawaii!
54. Durere înseamnă: suferință.
53. Cum îți plac ouăle? Omletă.
52. Camera mea e: foarte dezordonată.
51. Celebritatea preferată: este, a fost și va rămâne Marilyn Monroe.
50. Unde aș vrea să fiu? În pat. Și sunt.
49. Vreau copii? Da.
48. M-am îndrăgostit vreodată? Da, și nu-mi mai trece.
47. Cine e cea mai bună prietenă? Vezi numărul 186.
46. Prietene sau prieteni? Amândouă!
45. Lucrul care mă face fericită cel mai des: în mod sigur ciocolata!
44. O persoană pe care aș vrea s-o văd: pe Laura.
43. Am plănuit ce se va întâmpla cu mine în următorii cinci ani? Mai mult sau mai puțin.
42. Am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac până să mor? Nu, dar vreau să mă apuc.
41. Am ales deja numele copiilor mei? Nu.
40. Ultima persoană care m-a enervat: Ashleigh, cea care mă urăște fără motiv.
39. Aș pleca în: n-aș pleca.
38. Aș fi vrut să fiu: doi centimetri mai înaltă.

Preferințe...
37. Bomboane: M&M's.
36. Mașini: Mini.
35. Președinte: Băsescu.
34. Țara vizitată: Grecia.
33. Rețea de telefonie: Trei.
32. Sportiv: nu le am pe-astea.
31. Actor: Johnny Depp.
30. Actriță: Emma Stone.
29. Cântăreață: Taylor Momsen.
28. Trupă: nu am, dar îmi plac You Me at Six, the Script și Falling in Reverse.
27. Magazin de haine: Primark, nu mă interesează ce crede lumea!
26. Supermarket: Sainsbury's.
25. Serial: Naruto se pune?
24. Film: The Nightmare Before Christmas.
23. Site: vezi numărul 56.
22. Animal: câinii, cred.
21. Parc: Cișmigiu.
20. Vacanță: Lanzarote, Spania.
19. Sport: înotul.
18. Joc: spider solitaire.
17. Revistă: Bravo.
16. Carte: The Morganville Vampires, toate cărțile.
15. Zi a săptămânii: marți.
14. Plajă: Vama Veche.
13. Concert: Fără Zahăr.
12. Lucru de gătit: musaca de cartofi.
11. Mâncare: de cartofi.
10. Restaurant: Pizza Hut se pune?
9. Radio: Rock FM.
8. Materie: muzică.
7. Parfum: Daisy de la Marc Jacobs.
6. Floare: crin.
5. Culoare: roșu.
4. Gazdă de talk show: nu știu.
3. Comediant: Teo - Deko Cafe.
2. Rasă de câine: husky.
1. Am răspuns sincer? Clar!

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Primăvară în suflet

Am răcit. Toată ziua am stat în pat. Citesc "Fifty Shades of Grey". E genială cartea. Mi-au spus prietenele să nu mă apuc de ea pentru că am să vreau să mă opresc şi n-am să pot. Au avut dreptate. E una dintre puţinele cărţi pe care am vrut să le las din mână şi nu am fost în stare.
Ador cărţile, deşi nu citesc mult. Ador sentimentul de a citi ceva care chiar îţi creează o imagine în cap. Citind asta, mi-am amintit de el şi de cum nu l-am mai văzut de-o săptămână. N-aş fi putut să-l văd weekend-ul ăsta nici dacă nu eram răcită. Nu e în oraş.
Aşa am început să vorbim. Nu ştiu care-i faza cu el şi nu ştiu care-i faza cu mine, dar e la fel ca şi cartea. Vrei să-l laşi şi nu poţi. Vrei să nu te mai gândeşti la el şi nu eşti în stare. Vi s-a întâmplat vreodată? E ciudat, dar superb, în acelaşi timp.
Mă doare fiecare milimetru pătrat din corp. Nu mai sunt în stare de nimic. Dacă nu îmi trece asta până luni, nu ştiu ce-am să fac!

duminică, 10 octombrie 2010

Cărţile

Cărţile. Ştiu că în zilele noastre mulţi dintre voi aţi vedea un film decât să citiţi o carte. Ştiu. Şi aşa suntem toţi. O carte e mai pretenţioasă. Îţi cere mai mult timp, vrea un semn de carte şi ce devine enervant la un moment dat este că, cu cât e mai bună, cu atât mai repede vrea să fie terminată. Are cuvinte multe şi uneori ciudate, nu are imagini şi de cele mai multe ori nu o citeşti de plăcere, ci pentru că te pune maică-ta sau profa de română. Şi cu toţii ştim că atunci când ne pune profa de română să o citim e mai rău ca niciodată. Mereu am urât să fiu obligată să citesc. 
Am citit mereu ce am vrut şi nu cred să-mi fi părut rău mai mult decât o dată. Şi norocul meu a fost că ai mei au fost deschişi la ideea de a îmi alege ce vreau să citesc. După un timp, am găsit tipul de cărţi pe care nu le mai puteai lăsa din mână. Din păcate, nu se găseau pe toate drumurile, dar am zis că le vreau şi am citit douăşpe din şaişpe. Ele sunt mult mai multe, cam optze-şapte la număr şi am mai găsit două. O să le găsesc pe toate într-o zi, dar nu o să renunţ. Pentru că aceste cărţi sunt un drog al suspansului, fricii şi extazului care te prinde şi nu te lasă în pace până îl epuizezi. Şi când se epuizează stai şi aştepţi, cauţi, trimiţi scrisori şi mesaje, faci orice, dar nu te laşi.
Lăsând la o parte tipul de cărţi care îmi plac, vreau să discut o chestie care mi s-a zis. Cu ceva timp înainte să plec din ţară, mi-a spus cineva că nu mai citesc cărţi în română de mult. Citesc în română. Mai puţin, ce-i drept, pentru că aici nu am posibilitatea de a găsi cărţi, dar dacă îmi iau din ţară, nu am nicio problemă în a le citi. Ştiu că şi în România citeam în engleză pentru că găseam cărţile destul de uşor şi pentru că îmi plăceau, dar mereu am citit în engleză ce nu am găsit tradus. 
Trecând peste, poate că o să pară ciudat pentru unii, dar nu pot şi nu îmi place să citesc în pat. Nu neapărat pentru că citesc mai mult cărţi horror, dar nu pot să stau comod şi nu pot să nu adorm în cel mult douăzeci de minute. Şi în momentul în care mă apuc de citit, nu vreau să adorm. Ştiu că ne zic tuturor părinţii "citeşte ceva şi o să adormi", dar prefer să nu dorm decât să citesc ca să adorm.
Toate peste toate, nu ştiu voi, dar părerea mea e că sunt cărţi pe care chiar merită să le citeşti.