Toți morții

Fantomele trecutului mă bântuie. S-au întors două, așa, la două zile distanță. Ce dracului vă veni tuturor să mă căutați dintr-o dată?! Ce mama lui de joc mai e și-ăsta?! De data asta, ce o să-mi mai luați? Știu cum funcționează treaba. Nu vă cred zâmbetele. Cuvintele, nici atât. Ce căutați în viața mea?!
Și nu găsesc răspunsul decât într-un proverb vechi: pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. N-am să vorbesc decât despre el. Mi-a dat azi mesaj să îmi spună că ar fi mișto să ne vedem, că maică-sa mereu întreabă de mine, că nu am mai ieșit de un car de timp și că trece printr-o perioadă aiurea. Se gândea că l-aș putea ajuta. Bineînțeles că am să fac tot posibilul. Îmi e prieten, nu? Din nefericire, nu am timp de el până miercuri. Și atunci a rămas să ne vedem.
Eu? Ce-i cu mine? Eu mi-am continuat ziua gândindu-mă că, în situația asta, eu aveam zarurile amândouă. Aveam prilejul de a-i da o linguriță din medicamentul lui propriu și personal. Nu poate să mă aibă. Am să iubesc momentul în care îi voi da în cap cu asta.
Și apoi am plecat de-acasă. Am vorbit până m-am urcat în metrou. M-am așezat, cufundată în gânduri și în amintiri, amintiri frumoase, amintiri cu noi. Noi? Da, noi. Am fost odată noi, nu? A fost primul om pe care l-am iubit, la dracu! Da, noi e ok. Dacă încearcă să facă ceva? Bine, nu e loc de "dacă" în propoziția aia. Sigur va încerca să facă ceva. Și dacă eu nu voi fi în stare să spun nu? Nu! Trebuie să-i spun nu!
Ușile se deschid. Era să uit să cobor.
Nu vreau să mai fac aceeași greșeală a treia oară. Nu pot să fac asta. Dar totuși, a fost o greșeală? Este o greșeală și acum? De ce nu pot să-l dau afară din viața mea odată și pentru totdeauna? De ce, de fiecare dată când se întoarce, am să fiu aici? De ce, când el nu merită? Și ce-am să fac? Am să fiu eu și am să rezist până am să cedez. O să ne jucăm de-a orgolioșii și slabii, ca de obicei, și eu am să pierd. Nu pot să pierd de data asta!
Urât mai e să știi la ce să te aștepți! Am zis de când a plecat ultima oară că se va întoarce la mine, dar mai bine nu se mai întorcea.
Iubirea este, până în momentul de față, cel mai tare drog pe care l-am descoperit.

Urăsc transportul în comun!

Urăsc transportul în comun, în primul rând, pentru că niciodată nu funcționează cum vreau eu. Ziua de azi e o excepție. Cred că ar trebui să-i mulțumesc celui care locuiește-n cer. Ca să înțelegeți mai bine restul motivelor, am să vă povestesc despre a doua parte a călătoriei mele spre casă.
M-am urcat în al doilea autobuz care avea să răpească treizeci de minute din timpul meu prețios și să le folosească în scopuri nobile, cum ar fi să mă ducă acasă. A făcut asta perfect, dar eu am să mă plâng de serviciile de la bord, nu de calitatea călătoriei.
Mă urc și mă așez în spate, unde sunt geamurile deschise, se face curent și e răcoare. Încerc să deschid ultimul geam închis. Geamul nu vrea să se deschidă. Nu-i nimic. Mă așez la loc și vine unul să-l deschidă el. Îi explic că geamul nu se deschide. Mă ia în vorbă. Eu îi răspund la ce mi-a zis și îmi pun căștile pe urechi.
Acum, urmează o călătorie lungă și tâmpită care mi-a amintit de ce urăsc transportul în comun. Am incredibil de prostul obicei de a citi în toate mijloacele de transport. Pe lângă asta, iubesc comfortul, am simțul mirosului foarte dezvoltat și am rău de mașină.
Autobuzul pleacă. Eu citesc. Din spatele meu, domnul respectabil cu care tocmai terminasem de vorbit emana un parfum inconfundabil de transpirație. Nu a coborât până nu am coborât și eu. Superb! Din când în când, se mai urca cineva cu un parfum decent. Raiul pe pământ! Apoi, veni cineva cu mâncare. Când spun mâncare, apropo, vreau să spun cartofi prăjiți și aripioare de pui. Mai multe mirosuri dezgustătoare. Fast food de data asta. Nu țin minte să fi luat decât două guri de aer curat tot drumul. De la mirosurile din autovehiculele moderne, mai mereu mă ia greața. La propriu. Efectele răului de mașină, bifat frumos pe listă.
Citeam. Ca o incredibilă amatoare de comfort și în calitate curentă de om care nu găsește niciodată o poziție comfortabilă de citit, am fost forțată să remarc cât de incomode pot fi scaunele în autobuz! A trebuit să mă fâțâi și să mă dau din ce în ce mai jos, ca în pat. Știm cu toții senzația de a ne așeza în pat în fund și a ajunge la orizontal, sper.
Nu m-ar fi enervat toate astea așa de tare dacă citeam o carte proastă, sinceră să fiu. Nu m-ar fi interesat nimic dacă citeam Twilight, spre exemplu. Mi s-ar fi părut o binecuvântare faptul că aveam chestii care să mă distragă de la asemea mizerie. În schimb, am primit Moranthology de Caitlin Moran și e genială. Ăsta îmi e ghinionul. Citeam o carte a dracului de bună și nu mă lăsau în pace factorii din jurul meu. Apoi, iPod-ul meu mi-a dat să ascult ceva de care nu aveam chef. Schimb piesa. Cred că l-am enervat cumplit cu chestia asta și m-a certat trântindu-mi imediat în față ceva ce aș asculta, probabil, numai fiind foarte, foarte beată.
Cobor și vin spre casă. Am învățat, în cele zece minute de la stație până acasă, că bărbaților nu le pasă de nimic atâta timp cât porți o fustă care îți arată genunchii. Genial! Urăsc transportul în comun și transportul în general!

Ia de du-te!

Ceasul bate ora două,
Afară-i frig și-ntr-una plouă.
Și stau, te-aștept singură-n casă.
Hai, cântă la altă masă!

Focul arde, face fum,
Să arzi în el! Să te faci scrum!
E liniște, toate sunt mute.
Ia tot ce știi și ia de du-te.

Gheața se sfarmă la mine-n pahar,
Încerci să te scuzi, dar e în zadar.
Încă ești capabil să mergi.
Eu îți sugerez s-o ștergi.

Deschis-am ușile-alea largi.
Eu te-mping și tu mă tragi.
Plecași pe tot felul de rute
Și să te-aștept? Mai ia de du-te!

M-ai luat să ce, să stau așa?
Mai bine luai pe-altcineva.
Doar pe mine mă mai ai
Eu îți sugerez s-o tai.

Nimeni nu se sinchisește
Lumea încă mai trăiește.
Nu le pasă când mai treci.
Eu îți sugerez să pleci!

Leapșa nouă

Fără prea multe introduceri, leapșa de pe blogul Julietei (unde se găsesc, de altfel, toate).

1. Ultima ta relație a fost o greșeală?
Nu, m-a salvat de la a lua o decizie greșită.

2. Ce faci când ești trist?
Ori ascult, ori fac muzică, ori scriu. Scriu îngrozitor de mult.

3. O persoană pe care nu o vei uita niciodată?
Nu pot alege una.

4. Prietena care nu te-a trădat niciodată?
Dana, Laura, Molly. Le iubesc pe toate trei!

5. Vorbeste-mi despre pasiunea ta cea mai mare.
Sună complicat, da-i foarte simplu: fac muzică și asta îmi ocupă tot timpul. -Guess Who

6. Trei adjective care te descriu.
Puternică, amuzantă și cu încredere de sine.

7. Te placi? Ai schimba ceva la tine?
Nu pot spune că sunt perfectă, dar nici nu aș schimba nimic la mine.

8. La ce te gândești acum?
În mod sigur la el.

9. Ultima melodie dedicată ție. De la cine?
Cred că a fost Sonny Flame - Vin, de la Răzvan.

10. Ce job ai vrea să ai?
Muzician, psiholog, make-up artist sau informații cu clienții pentru organizații care promovează arta.

11. Tatuaje?
Posibil.

12. Piercing-uri?
Posibil.

13. Ultima carte citită?
Extravagantul Conan Doi de Vlad Mușatescu. Nu-i rea.

14. Ultima călătorie făcută?
În Madeira, de Paștele Catolic.

15. Crezi în a doua șansă?
Nu, dar cred că, uneori, merită acordată.

16. Cuvântul preferat?
Nu m-am gândit la asta niciodată.

17. Filmul preferat?
The Nightmare Before Christmas!

18. Cadoul pe care îl primești cel mai des?
Tot felul de accesorii.

19. Ce crezi că crede lumea despre tine?
Nu prea mă interesează, dar știu că majoritatea cred numai invers decât sunt de fapt.

20. Ai mâncat vreodată atât cât să ți se facă rău? Ce anume?
Nu cred.

21. O lege zice că trebuie să renunți la unul dintre simțuri. La ce renunți?
La miros.

22. Te-ai îndrăgostit vreodată de o persoană pe care la început nu o suportai?
Nu.

23. La ce vârstă ai primit primul sărut?
12 ani.

24. De câte ori ai fost lăsată de iubit?
De două ori, dacă țin minte bine.

25. De când îți cunoști cel mai bun prieten?
Cea mai lungă prietenie e de... Vreo șapte ani.

26. La ce vârstă ți-ai început viața sexuală?
Murea cine a scris leapșa dacă nu întreba ceva despre sex.

27. Cui i-ai zis ultima minciună? Era o minciună mare?
Unei fete din școală. I-am zis că nu sunt cu cine sunt de fapt.

28. Pentru ce minți, de obicei?
Pentru a mă scoate din tâmpenii care nu sunt necesare.

29. Ai înșelat vreodată? Ai fost înșelată?
Nu și da.

30. Fondul telefonului tău? Dar al desktop-ului?
Pe telefon am unul negru, simplu. Pe desktop, una cu un desen al sistemului solar.

31. De ce îți este cel mai frică?
De singurătate.

32. Ce te deranjază cel mai mult la persoanele din jur?
Mor pe ăia care nu mă cunosc și nu mă suferă, că așa au auzit ei.

33. Ultimul mesaj trimis?
Acum vreo trei minute.

34. Ultimul mesaj primit?
Acum vreo trei minute și ăla.

35. Ultima oară când ai plâns?
Acum vreo două-trei luni.

Laura

Laura. Laura mea. Nebuna care nu mă suporta acum vreo șapte ani și care acum îmi e una dintre cele mai bune prietene.
Aseară a fost ciudat. Bine, de fapt a fost la fel, dar puțin mai diferit decât de obicei. Ne-am luat una de alta și ne-am explicat cât de mult ne urâm reciproc din cauză că fiecare are toate lucrurile pe care le vrea cealaltă. (Accent englezesc autentic, spre exemplu. Nu m-am putut abține.) Ne-am luat de blonde și de bancurile cu blonde, ca de obicei. I-am citit bancuri de pe FunkyDonkey și m-a oprit să i le explic.
O sun pe Skype. Îmi răspunde. Mă întreabă:
- Mă auzi?
- Nu, îi zic la mișto.
Și vine întrebarea:
- Pe bune?
Am râs. Am râs cu poftă.
Și uite de-asta o iubesc. O iubesc pentru că pot să i le spun exact cum sunt. O iubesc pentru că putem să râdem una de alta când zicem idioțenii. O iubesc pentru că urăște aceleași persoane ca și mine. O iubesc pentru că o bere nu rămâne gravidă. (Prietenii știu de ce.) O iubesc pentru că știe să îmi înghită glumele proaste și să mă lovească cu ele în cap când le răsucește în favoarea ei. O iubesc pentru că adormea cu mine la telefon acum patru ani. O iubesc pentru că o să vadă asta și o să țipe la mine pentru că am ales o poză care e mai proastă ca alte poze pe care ar fi vrut ea să le folosesc. O iubesc pentru că este cu foarte puțin mai întreagă la cap decât mine. O iubesc pentru că îi plac tot felul de seriale la care eu nu mă uit. O iubesc pentru că joacă Sims și îl înjură ca un lucrător pe șantier. O iubesc pentru că mă întrerupe din nimic, dar totuși mă ascultă.
O iubesc pentru că e blondă și orice blondă are nevoie de o prietenă brunetă!