Fără prea multe introduceri, leapșa de pe blogul Julietei (unde se găsesc, de altfel, toate).
1. Ultima ta relație a fost o greșeală?
Nu, m-a salvat de la a lua o decizie greșită.
2. Ce faci când ești trist?
Ori ascult, ori fac muzică, ori scriu. Scriu îngrozitor de mult.
3. O persoană pe care nu o vei uita niciodată?
Nu pot alege una.
4. Prietena care nu te-a trădat niciodată?
Dana, Laura, Molly. Le iubesc pe toate trei!
5. Vorbeste-mi despre pasiunea ta cea mai mare.
Sună complicat, da-i foarte simplu: fac muzică și asta îmi ocupă tot timpul. -Guess Who
6. Trei adjective care te descriu.
Puternică, amuzantă și cu încredere de sine.
7. Te placi? Ai schimba ceva la tine?
Nu pot spune că sunt perfectă, dar nici nu aș schimba nimic la mine.
8. La ce te gândești acum?
În mod sigur la el.
9. Ultima melodie dedicată ție. De la cine?
Cred că a fost Sonny Flame - Vin, de la Răzvan.
10. Ce job ai vrea să ai?
Muzician, psiholog, make-up artist sau informații cu clienții pentru organizații care promovează arta.
11. Tatuaje?
Posibil.
12. Piercing-uri?
Posibil.
13. Ultima carte citită?
Extravagantul Conan Doi de Vlad Mușatescu. Nu-i rea.
14. Ultima călătorie făcută?
În Madeira, de Paștele Catolic.
15. Crezi în a doua șansă?
Nu, dar cred că, uneori, merită acordată.
16. Cuvântul preferat?
Nu m-am gândit la asta niciodată.
17. Filmul preferat?
The Nightmare Before Christmas!
18. Cadoul pe care îl primești cel mai des?
Tot felul de accesorii.
19. Ce crezi că crede lumea despre tine?
Nu prea mă interesează, dar știu că majoritatea cred numai invers decât sunt de fapt.
20. Ai mâncat vreodată atât cât să ți se facă rău? Ce anume?
Nu cred.
21. O lege zice că trebuie să renunți la unul dintre simțuri. La ce renunți?
La miros.
22. Te-ai îndrăgostit vreodată de o persoană pe care la început nu o suportai?
Nu.
23. La ce vârstă ai primit primul sărut?
12 ani.
24. De câte ori ai fost lăsată de iubit?
De două ori, dacă țin minte bine.
25. De când îți cunoști cel mai bun prieten?
Cea mai lungă prietenie e de... Vreo șapte ani.
26. La ce vârstă ți-ai început viața sexuală?
Murea cine a scris leapșa dacă nu întreba ceva despre sex.
27. Cui i-ai zis ultima minciună? Era o minciună mare?
Unei fete din școală. I-am zis că nu sunt cu cine sunt de fapt.
28. Pentru ce minți, de obicei?
Pentru a mă scoate din tâmpenii care nu sunt necesare.
29. Ai înșelat vreodată? Ai fost înșelată?
Nu și da.
30. Fondul telefonului tău? Dar al desktop-ului?
Pe telefon am unul negru, simplu. Pe desktop, una cu un desen al sistemului solar.
31. De ce îți este cel mai frică?
De singurătate.
32. Ce te deranjază cel mai mult la persoanele din jur?
Mor pe ăia care nu mă cunosc și nu mă suferă, că așa au auzit ei.
33. Ultimul mesaj trimis?
Acum vreo trei minute.
34. Ultimul mesaj primit?
Acum vreo trei minute și ăla.
35. Ultima oară când ai plâns?
Acum vreo două-trei luni.
Ce v-aş ruga foarte frumos
În primul rând, pentru cei care vor să afle cine sunt şi cam care-i faza cu mine, daţi un click pe "Lex. şi nimic mai mult". Apoi, v-aş ruga să îmi lăsaţi feedback. Fie pozitiv sau negativ. Nu mă deranjază criticile. Vreau să ştiu ce am făcut bine, ce am făcut rău, unde trebuie să mai lucrez, ce aţi vrea să vedeţi de la mine, de-astea.
În rest, tot ce pot să zic e...
Enjoy!
Se afișează postările cu eticheta plictiseală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plictiseală. Afișați toate postările
sâmbătă, 13 iulie 2013
Leapșa nouă
În această postare:
cafea,
caracter,
despre mine,
gen,
informaţii,
leapşa,
muzică,
plictiseală,
prieteni
luni, 18 februarie 2013
Ieri
Fiecare postare începe cu o poză. Apoi vine textul și titlul la sfârșit.
Am să vă povestesc despre ziua de ieri, dar am să încep prin a vă mulțumi. Mai știți când am spus, acum vreo trei ani, că am blog pentru că mă ajută, că mi-au zis alții că ar trebui să-mi fac pentru că aș avea multe lucruri de spus? Și pe urmă ați venit voi, ăștia care mă citiți, dacă mă mai citiți, chiar dacă nu lăsați comment-uri. Vreau să vă mulțumesc tuturor, tuturor oamenilor care m-au susținut din prima clipă și celor care au apărut pe parcurs. Așa, acum pot să încep fericită.
Ieri. Ieri v-am spus că nu cred că am să îmi găsesc un ritm, dar am să vă spun totuși că vreau să fac asta și poate așa am să fiu mai motivată. M-am simțit mult mai bine după ce am spus lumii că vreau să fac ceva bun cu viața mea. Pe urmă, am început să caut tutoriale de făcut unghiile altfel decât o singură culoare și mi-a ieșit superb. (Unghiile mele sunt aici, pentru amatoare.) Și bine, în continuare a urmat o grămadă de timp petrecut jucând conQUIZtador, vorbind cu lume și alte de-astea. Am intrat pe YouTube și am găsit niște tipi care fac niște cover-uri geniale (vedeți Sam Tsui!), mi-am pus vreo două piese pe repeat și alte de-astea, dar ziua de ieri a ajuns la punctul culminant de-abia seara. Am vorbit cu Mihai. Pe urmă, s-a luat prietena lui de mine mai mult sau mai puțin. Nu mi-a păsat.
Și tot stând pe măreața invenție a lui Zuckerberg (a.k.a. facebook), dau de o poză cu fostul și cu actuala lui. M-a bufnit râsul. Din momentul respectiv, am intrat în starea mea idioată în care fac mișto de tot ce respiră pe pământ și nu s-a mai putut înțelege nimeni cu mine. S-a întors prietena lu' Mihai să îmi explice de ce tot ea e mai cu moț, eu am făcut caterincă de fiecare cuvânt pe care l-a zis și tot așa nu am ajuns la nicio înțelegere până când s-a făcut doișpe noaptea și bunul simț s-a întors în corpul meu. Am realizat cât de mult îmi seamănă tipa și de-acolo am început o conversație civilizată în care amândouă ne-am cerut scuze și am înțeles amândouă de fapt ce vroia cealaltă să zică.
Azi? Azi pierd timpul din nou. Am de făcut curat și de călcat rufe. Eu stau și scriu pe blog. Cred că am făcut peste două sute de greșeli până să scriu postul ăsta, dar nu contează. Mă simt mai bine, mă simt mai eu. Nu știu cum să vă explic. Cred că mi-am reintrat în ritm.
Am să vă povestesc despre ziua de ieri, dar am să încep prin a vă mulțumi. Mai știți când am spus, acum vreo trei ani, că am blog pentru că mă ajută, că mi-au zis alții că ar trebui să-mi fac pentru că aș avea multe lucruri de spus? Și pe urmă ați venit voi, ăștia care mă citiți, dacă mă mai citiți, chiar dacă nu lăsați comment-uri. Vreau să vă mulțumesc tuturor, tuturor oamenilor care m-au susținut din prima clipă și celor care au apărut pe parcurs. Așa, acum pot să încep fericită.
Ieri. Ieri v-am spus că nu cred că am să îmi găsesc un ritm, dar am să vă spun totuși că vreau să fac asta și poate așa am să fiu mai motivată. M-am simțit mult mai bine după ce am spus lumii că vreau să fac ceva bun cu viața mea. Pe urmă, am început să caut tutoriale de făcut unghiile altfel decât o singură culoare și mi-a ieșit superb. (Unghiile mele sunt aici, pentru amatoare.) Și bine, în continuare a urmat o grămadă de timp petrecut jucând conQUIZtador, vorbind cu lume și alte de-astea. Am intrat pe YouTube și am găsit niște tipi care fac niște cover-uri geniale (vedeți Sam Tsui!), mi-am pus vreo două piese pe repeat și alte de-astea, dar ziua de ieri a ajuns la punctul culminant de-abia seara. Am vorbit cu Mihai. Pe urmă, s-a luat prietena lui de mine mai mult sau mai puțin. Nu mi-a păsat.
Și tot stând pe măreața invenție a lui Zuckerberg (a.k.a. facebook), dau de o poză cu fostul și cu actuala lui. M-a bufnit râsul. Din momentul respectiv, am intrat în starea mea idioată în care fac mișto de tot ce respiră pe pământ și nu s-a mai putut înțelege nimeni cu mine. S-a întors prietena lu' Mihai să îmi explice de ce tot ea e mai cu moț, eu am făcut caterincă de fiecare cuvânt pe care l-a zis și tot așa nu am ajuns la nicio înțelegere până când s-a făcut doișpe noaptea și bunul simț s-a întors în corpul meu. Am realizat cât de mult îmi seamănă tipa și de-acolo am început o conversație civilizată în care amândouă ne-am cerut scuze și am înțeles amândouă de fapt ce vroia cealaltă să zică.
Azi? Azi pierd timpul din nou. Am de făcut curat și de călcat rufe. Eu stau și scriu pe blog. Cred că am făcut peste două sute de greșeli până să scriu postul ăsta, dar nu contează. Mă simt mai bine, mă simt mai eu. Nu știu cum să vă explic. Cred că mi-am reintrat în ritm.
duminică, 17 februarie 2013
Ritm
Salut, salut. Imprăștiata de mine s-a gândit să scrie. Am ajuns la concluzia că am nevoie de un ritm în care să îmi intru. Știu că n-o să meargă, dar măcar pot să vă spun și vouă despre ce vreau să fac și poate așa o să fiu mai motivată. Așa arăt eu acum.
Stau în pijama toată ziua, dacă nu ies. Mănânc prostii. Fac mâncare. Joc conQUIZtador, mult, mult conQUIZtador. Pierd timpul. Sunt pe net cam până pe la doișpe noaptea în fiecare zi. Sunt în vacanță. Am teme și am de învățat. Vreau să merg la cumpărături. N-am bani. Vreau să fac muzică. N-am inspirație. Îmi caut curs de make-up. Toate sunt scumpe. Îmi caut de muncă. N-am succes deloc. Îmi vreau muzica îmapoi. De când mi-au furat laptopul și nu mai am fișierele toate, sunt un pește pe uscat. Nu am ojă pe unghii de marți. Ascult Smiley. (Poftim?!!) Mă trezesc târziu. În toată lumea văd persoane pe care cândva le știam bine. Vreau să ies. Am training marți, miercuri și joi. Aștept până atunci. Îmi caut vopsea de păr. Nu am găsit decât tâmpenii care nu acoperă cum trebuie. Mă bate gândul să îmi schimb culoarea părului, dacă tot am fire albe deja. Aștept să îmi vină placa nouă. Sunt ca un pește pe uscat de când mi-au furat placa. Aștept să îmi vină o carte pe care am comandat-o acum vreo două săptămâni. (Ce e greșit la tine, Amazon?) Scriu pe blog. N-am mai făcut asta de vreo săprămână și ceva. M-aș apuca să scriu o carte, dar am mai încercat să fac asta de o mie de ori și nu mi-a ieșit. M-aș apuca să fac video-uri pe YouTube, să le dau sfaturi tuturor oamenilor care au probleme în relații și în viață în general, cum mi-a sugerat un amic că ar trebui să fac. În română sau engleză?!
Amestec în mâncare. Iese abur din lingura de lemn. Sting focul. Mă concentrez pe faptul că mă enervează tot ce face el de fiecare dată când mă surprind gândindu-mă la orice are de-a face cu persoana lui. Îmi iese. În sfârșit pot să mă uit și eu în jurul meu. Sunt singură acasă. Mă simt ca un maldăr de gânduri care așteaptă să fie separate în colorate, albe și negre și băgate într-o mare mașină de spălat care să meargă fără oprire până când s-au curățat de tot de orice fel de mizerie primită de la alții.
Lumea m-a distrus de tot. Mi-a luat ritmul natural și mi l-a scăpat pe jos. Caut altul.
Stau în pijama toată ziua, dacă nu ies. Mănânc prostii. Fac mâncare. Joc conQUIZtador, mult, mult conQUIZtador. Pierd timpul. Sunt pe net cam până pe la doișpe noaptea în fiecare zi. Sunt în vacanță. Am teme și am de învățat. Vreau să merg la cumpărături. N-am bani. Vreau să fac muzică. N-am inspirație. Îmi caut curs de make-up. Toate sunt scumpe. Îmi caut de muncă. N-am succes deloc. Îmi vreau muzica îmapoi. De când mi-au furat laptopul și nu mai am fișierele toate, sunt un pește pe uscat. Nu am ojă pe unghii de marți. Ascult Smiley. (Poftim?!!) Mă trezesc târziu. În toată lumea văd persoane pe care cândva le știam bine. Vreau să ies. Am training marți, miercuri și joi. Aștept până atunci. Îmi caut vopsea de păr. Nu am găsit decât tâmpenii care nu acoperă cum trebuie. Mă bate gândul să îmi schimb culoarea părului, dacă tot am fire albe deja. Aștept să îmi vină placa nouă. Sunt ca un pește pe uscat de când mi-au furat placa. Aștept să îmi vină o carte pe care am comandat-o acum vreo două săptămâni. (Ce e greșit la tine, Amazon?) Scriu pe blog. N-am mai făcut asta de vreo săprămână și ceva. M-aș apuca să scriu o carte, dar am mai încercat să fac asta de o mie de ori și nu mi-a ieșit. M-aș apuca să fac video-uri pe YouTube, să le dau sfaturi tuturor oamenilor care au probleme în relații și în viață în general, cum mi-a sugerat un amic că ar trebui să fac. În română sau engleză?!
Amestec în mâncare. Iese abur din lingura de lemn. Sting focul. Mă concentrez pe faptul că mă enervează tot ce face el de fiecare dată când mă surprind gândindu-mă la orice are de-a face cu persoana lui. Îmi iese. În sfârșit pot să mă uit și eu în jurul meu. Sunt singură acasă. Mă simt ca un maldăr de gânduri care așteaptă să fie separate în colorate, albe și negre și băgate într-o mare mașină de spălat care să meargă fără oprire până când s-au curățat de tot de orice fel de mizerie primită de la alții.
Lumea m-a distrus de tot. Mi-a luat ritmul natural și mi l-a scăpat pe jos. Caut altul.
În această postare:
acasă,
alegeri,
artă,
caracter,
celălalt el,
despre mine,
gânduri,
gen,
idei,
metafore,
muzică,
părinţi,
plictiseală,
prieteni,
schimbare,
zile
joi, 7 februarie 2013
La orizont
Sunt peste tot. M-am împrăștiat ca niciodată. Sunt și aici, și acolo, sunt pe tavan și pe covor, sunt în stânga și în dreapta, sunt peste tot și niciunde. Mă caut și nu mă găsesc. Încerc să îmi găsesc un rost, o ocupație, ceva să mă distragă. Nu sunt în stare. Nu pot.
M-am săturat. M-am plictisit. Nu pot să mă rup de trecut, nu pot să trec peste mine, nu pot să mă uit la lucrurile din jurul meu și să mă gândesc că trebuie să tac și să îi las pe restul să vorbească pentru mine. Asta nu sunt eu!
Îmi vine să plâng. Mă uit la mine și nu mă recunosc. Ce fac cu viața mea?! Mă irosesc aiurea și mă consum din nimic. Știu! Știu... Nu mă pot schimba în secunda de față. Și am obosit de tot. Am obosit să-i aud pe alții cum îmi povestesc de relațiile lor idioate. Am obosit să văd cum pierd tot ce aveam. Am obosit să văd cum totul se schimbă, cum totul se răstoarnă. Și eu? Eu sunt undeva la mijloc. Când totul se va prăbuși, eu voi fi prinsă între dărâmături. Am obosit să trăiesc știind că aștept să se mai distrugă ceva.
În ultimul timp, am tot felul de vise ciudate. Știu că nu o să rămân așa pentru totdeauna, dar totuși... M-am plictisit să aștept. Februarie m-a plictisit oribil. Frigul m-a strâns de fiecare încheietură. Mediul ăsta mă ține pe loc. Nu mai știu nici în cine pot avea încredere măcar. Iar nu mă mai înțelege nimeni și eu iar nu știu cum să le explic mai simplu. Nu am fost făcută ca să dau explicații. Nici nu sunt necesare, dar simt nevoia de a vorbi cu cineva. Ah... Nu mai contează.
Nu caut să mulțumesc pe nimeni. Nu caut să mă schimb cu nimic. E o pasă proastă. Am să cred în ce-am zis.
M-am săturat. M-am plictisit. Nu pot să mă rup de trecut, nu pot să trec peste mine, nu pot să mă uit la lucrurile din jurul meu și să mă gândesc că trebuie să tac și să îi las pe restul să vorbească pentru mine. Asta nu sunt eu!
Îmi vine să plâng. Mă uit la mine și nu mă recunosc. Ce fac cu viața mea?! Mă irosesc aiurea și mă consum din nimic. Știu! Știu... Nu mă pot schimba în secunda de față. Și am obosit de tot. Am obosit să-i aud pe alții cum îmi povestesc de relațiile lor idioate. Am obosit să văd cum pierd tot ce aveam. Am obosit să văd cum totul se schimbă, cum totul se răstoarnă. Și eu? Eu sunt undeva la mijloc. Când totul se va prăbuși, eu voi fi prinsă între dărâmături. Am obosit să trăiesc știind că aștept să se mai distrugă ceva.
În ultimul timp, am tot felul de vise ciudate. Știu că nu o să rămân așa pentru totdeauna, dar totuși... M-am plictisit să aștept. Februarie m-a plictisit oribil. Frigul m-a strâns de fiecare încheietură. Mediul ăsta mă ține pe loc. Nu mai știu nici în cine pot avea încredere măcar. Iar nu mă mai înțelege nimeni și eu iar nu știu cum să le explic mai simplu. Nu am fost făcută ca să dau explicații. Nici nu sunt necesare, dar simt nevoia de a vorbi cu cineva. Ah... Nu mai contează.
Nu caut să mulțumesc pe nimeni. Nu caut să mă schimb cu nimic. E o pasă proastă. Am să cred în ce-am zis.
În această postare:
anotimpuri,
dezamăgire,
diferenţe,
gânduri,
gen,
luni,
metafore,
plictiseală,
sentimente,
timp,
zile
sâmbătă, 2 februarie 2013
Leapșa 200
Leapșa este luată, ca de cele mai multe ori, de la Julieta.
200. Numele băiatului de care îmi place: Gavin, deși nu o recunosc prea des.
199. M-am născut în anul: 1996.
198. Sunt foarte: încrezătoare în forțele mele.
197. Firma telefonului meu este: Samsung.
196. Culoarea ochilor mei este: căprui.
195. Măsura mea la pantofi este: 38.
194. Măsura mea la inele este: M cred.
193. Înălțimea mea este: 1,63.
192. Sunt alergică la: proști.
191. Prima mea mașină a fost: n-a fost.
190. Primul meu serviciu a fost: nici ăsta n-a fost.
189. Ultima carte pe care am citit-o a fost: acum mult timp, dar Last Breath de Rachel Caine.
188. Patul meu e: cel mai comfortabil pat din casă.
187. Animalul meu de companie este: nu este.
186. Prietena mea cea mai bună este: Dana și Laura, ca întotdeauna.
185. Șamponul meu preferat este: Elvive, ăla negru cu roz.
184. Xbox sau PS3? Niciuna.
183. Pușculițele în formă de porci sunt: cele mai adorabile!
182. În buzunarele mele: este iPod-ul, de cele mai multe ori.
181. În calendarul meu: sunt date.
180. Căsătoria este: un moft.
179. Spongebob poate: să salveze pești de la înec.
178. Mama mea este: genială!
177. Ultimele trei albume cumpărate: AFI - Sing the Sorrow, Lady Gaga - The Fame și nu îmi mai amintesc, cred că primul de la Fly Project.
176. Ultimul filmuleț văzut pe YouTube: ăsta. Share pe unde se poate și subscribe, dacă vă lasă inima.
175. Câți verișori ai? Unul.
174. Ai frați? Nu.
173. Părinții tăi sunt divorțați? Da.
172. Ești mai înaltă ca mama ta? Nu.
171. Cânți la vreun instrument? La chitară.
170. Ce ai făcut ieri? Am mers la școală.
Cred în...
169. Dragoste la prima vedere: da.
168. Noroc chior: da.
167. Norocul începătorului: nu.
166. Puterile tale: mai absolut ca votca!
165. Extratereștri: da.
164. Rai: nu.
163. Iad: nu
162. Dumnezeu: nu știu să vă spun.
161. Horoscop: da.
160. Suflete pereche: încă mă hotărăsc.
159. Fantome: nu.
158. Căsătoria dintre două persoane de același sex: da.
157. Război: nu.
156. Politică: nu.
155. Magie: da.
Asta sau cealaltă...
154. Pupici sau îmbrățișări: ambele.
153. Beat sau drogat: beat.
152. La telefon sau online: la telefon.
151. Roșcați sau bruneți: blonzi!
150. Blonde sau brunete: brunete.
149. Rece sau cald: cald.
148. Vară sau iarnă: vară.
147. Toamnă sau primăvară: toamnă.
146. Ciocolată sau vanilie: vanilie.
145. Zi sau noapte: noapte.
144. Portocale sau mere: mere.
143. Păr drept sau creț: drept.
142. McDonald's sau Burger King: Burger King.
141. Ciocolată albă sau cu lapte: cu lapte.
140. Mac sau PC: PC.
139. Șlapi sau tocuri: șlapi.
138. Urât și bogat sau frumos și sărac: frumos și sărac.
137. Cola sau Pepsi: Pepsi.
136. Hillary sau Obama: Obama.
135. Îngropat sau incinerat: îngropat.
134. Cântat sau dans: cântat.
133. Coach sau Chanel: Chanel.
132. Kat McPhee sau Taylor Hicks: nu am auzit de Taylor Hicks, deci Kat McPhee.
131. Oraș mare sau mic: mare.
130. Wal-Mart sau Target: întrebați-i pe americani.
129. Ben Stiller sau Adam Sandler: Adam Sandler.
128. Manichiură sau pedichiură: manichiură.
127. Coasta de Est sau Coasta de Vest: Coasta de Est.
126. Ziua ta sau Crăciunul: Crăciunul.
125. Ciocolată sau flori: ciocolată.
124. Disney sau Six Flags: Disney.
123. Yankees sau Red Sox: subtitrarea?
Părerea mea despre...
122. Război: puțin inutil.
121. George Bush: fostul președinte al Americii.
120. Căsătoria între gay: ceva ce trebuia acceptat de lege mai de mult, ceva ce trebuie acceptat de societate mai repede.
119. Alegerile politice: un fel de a schimba situația.
118. Avort: o opțiune.
117. MySpace: Dumnezeu să-l odihnească!
116. TV: un lucru pe care nu îl folosesc.
115. Părinți: cei care poți fi siguri că nu mai sunt virgini.
114. Cei care te înjunghie pe la spate: lași.
113. Ebay: un site de pe care nu cumpăr, nu am cumpărat și nu voi cumpăra vreodată.
112. Facebook: locul unde începe toată drama.
111. Munca: o necesitate.
110. Vecinii mei: puțin ciudați.
109. Prețul la benzină: în continuă creștere.
108. Designerii: oameni creativi și ușor nebuni, în majoritatea cazurilor.
107. Facultatea: o opțiune.
106. Sporturile: cele care te ajută să slăbești.
105. Familia: a mea? Foarte mică.
104. Viitorul: în fața mea.
Ultima dată când...
103. Am îmbrățișat pe cineva: azi pe la cinci.
102. Am mâncat: acum vreo două ore.
101. Am văzut o persoană pe care n-o mai văzusem de mult timp: marți.
100. Am plâns de față cu cineva: luna trecută.
99. Am mers la cinema: nu mai țin minte.
98. Am luat o vacanță: de Crăciun.
97. Am înotat în piscină: în octombrie.
96. Am schimbat un pampers: n-am schimbat un pampers.
95. Mi-am făcut unghiile: luni.
94. Am mers la o nuntă: când aveam vreo 11 ani.
93. Am avut mâna în ghips: nu am avut mâna în ghips.
92. Mi-am dat un piercing: nu mi-am dat niciun piercing, deși vreau să-mi dau.
91. Am încălcat legea: prin iunie anul trecut.
90. Am trimis mesaje: azi.
Persoana...
89. Care te face să râzi cel mai mult: încă mă decid.
88. De care îmi e dor când plec de-acasă: mama.
87. Cu care am văzut ultimul film: um.. Cred că cu colegii de la engleză.
86. Cu cele mai drăguțe calități: asta e o întrebare capcană? Cred că Dana.
85. Cu cea mai drăguță față: Molly.
84. Care mă urăște necondiționat: Ashleigh.
83. Care face totul bine: nu cunosc o persoană ca asta.
82. Care merge la toate concertele șmechere: Zozo și Alexa (nu uit că ați mers la Bon Jovi când eu nu eram în țară).
81. Care are aceeași zodie ca și a mea: Răzvan.
80. Cu care am vorbit cel mai mult azi: mama.
79. De care mi-a plăcut prima oară: un fost coleg de grădiniță de care nu am mai auzit din 2001.
78. Față de care nu pot ascunde nimic: Laura. În mod sigur ea!
77. Care a spus la ce mă gândeam ultima oară: Radu.
76. Cu care vorbesc acum: cu nimeni.
75. Care va avea același serviciu ca și mine peste câțiva ani: nu știu.
74. Care va fi mai bună ca tine la orice: încă nu am întâlnit așa ceva.
73. Pe care o vei vedea mâine: nu cred că voi vedea pe cineva mâine.
72. Care te-a trezit azi: Laura.
71. Care ți-a marcat vara trecută: Mihai.
70. Care te va suna săptămâna următoare: nu știu.
69. Cu un animal șmecher: Tudi Popa, bineînțeles!
Cel mai...
68. Nașpa sunet din lume: alarma mea.
67. Rău lucru care ți se poate întâmpla: să întârzii undeva.
66. Frumos moment din lume: am spus-o și am să o mai spun, cel mai frumos moment este când ai făcut de unul singur ceva bun din nimic.
65. Trist lucru care mi s-a întâmplat: nu știu. Au fost multe momente triste. Nu pot alege unul.
64. Amuzant om din lume: cred că Gavin. Dacă nu, în mod sigur Răzvan!
63. Frumos om din lume: um... Connor Anderson!
62. Rău lucru de luni: două ore de franceză.
Ala-n dala...
61. Mașina mea: va fi un Mini Cooper.
60. Mă dezgustă: minciuna.
59. Ultimul film la care am plâns a fost: Naruto se pune?
58. Părul meu este: în așteptarea unui tuns.
57. Serialele la care te uiți: Naruto se pune?
56. Site-ul preferat: weheartit.com.
55. Vacanța de vis: Canada, New York, Bahamas, Hawaii!
54. Durere înseamnă: suferință.
53. Cum îți plac ouăle? Omletă.
52. Camera mea e: foarte dezordonată.
51. Celebritatea preferată: este, a fost și va rămâne Marilyn Monroe.
50. Unde aș vrea să fiu? În pat. Și sunt.
49. Vreau copii? Da.
48. M-am îndrăgostit vreodată? Da, și nu-mi mai trece.
47. Cine e cea mai bună prietenă? Vezi numărul 186.
46. Prietene sau prieteni? Amândouă!
45. Lucrul care mă face fericită cel mai des: în mod sigur ciocolata!
44. O persoană pe care aș vrea s-o văd: pe Laura.
43. Am plănuit ce se va întâmpla cu mine în următorii cinci ani? Mai mult sau mai puțin.
42. Am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac până să mor? Nu, dar vreau să mă apuc.
41. Am ales deja numele copiilor mei? Nu.
40. Ultima persoană care m-a enervat: Ashleigh, cea care mă urăște fără motiv.
39. Aș pleca în: n-aș pleca.
38. Aș fi vrut să fiu: doi centimetri mai înaltă.
Preferințe...
37. Bomboane: M&M's.
36. Mașini: Mini.
35. Președinte: Băsescu.
34. Țara vizitată: Grecia.
33. Rețea de telefonie: Trei.
32. Sportiv: nu le am pe-astea.
31. Actor: Johnny Depp.
30. Actriță: Emma Stone.
29. Cântăreață: Taylor Momsen.
28. Trupă: nu am, dar îmi plac You Me at Six, the Script și Falling in Reverse.
27. Magazin de haine: Primark, nu mă interesează ce crede lumea!
26. Supermarket: Sainsbury's.
25. Serial: Naruto se pune?
24. Film: The Nightmare Before Christmas.
23. Site: vezi numărul 56.
22. Animal: câinii, cred.
21. Parc: Cișmigiu.
20. Vacanță: Lanzarote, Spania.
19. Sport: înotul.
18. Joc: spider solitaire.
17. Revistă: Bravo.
16. Carte: The Morganville Vampires, toate cărțile.
15. Zi a săptămânii: marți.
14. Plajă: Vama Veche.
13. Concert: Fără Zahăr.
12. Lucru de gătit: musaca de cartofi.
11. Mâncare: de cartofi.
10. Restaurant: Pizza Hut se pune?
9. Radio: Rock FM.
8. Materie: muzică.
7. Parfum: Daisy de la Marc Jacobs.
6. Floare: crin.
5. Culoare: roșu.
4. Gazdă de talk show: nu știu.
3. Comediant: Teo - Deko Cafe.
2. Rasă de câine: husky.
1. Am răspuns sincer? Clar!
200. Numele băiatului de care îmi place: Gavin, deși nu o recunosc prea des.
199. M-am născut în anul: 1996.
198. Sunt foarte: încrezătoare în forțele mele.
197. Firma telefonului meu este: Samsung.
196. Culoarea ochilor mei este: căprui.
195. Măsura mea la pantofi este: 38.
194. Măsura mea la inele este: M cred.
193. Înălțimea mea este: 1,63.
192. Sunt alergică la: proști.
191. Prima mea mașină a fost: n-a fost.
190. Primul meu serviciu a fost: nici ăsta n-a fost.
189. Ultima carte pe care am citit-o a fost: acum mult timp, dar Last Breath de Rachel Caine.
188. Patul meu e: cel mai comfortabil pat din casă.
187. Animalul meu de companie este: nu este.
186. Prietena mea cea mai bună este: Dana și Laura, ca întotdeauna.
185. Șamponul meu preferat este: Elvive, ăla negru cu roz.
184. Xbox sau PS3? Niciuna.
183. Pușculițele în formă de porci sunt: cele mai adorabile!
182. În buzunarele mele: este iPod-ul, de cele mai multe ori.
181. În calendarul meu: sunt date.
180. Căsătoria este: un moft.
179. Spongebob poate: să salveze pești de la înec.
178. Mama mea este: genială!
177. Ultimele trei albume cumpărate: AFI - Sing the Sorrow, Lady Gaga - The Fame și nu îmi mai amintesc, cred că primul de la Fly Project.
176. Ultimul filmuleț văzut pe YouTube: ăsta. Share pe unde se poate și subscribe, dacă vă lasă inima.
175. Câți verișori ai? Unul.
174. Ai frați? Nu.
173. Părinții tăi sunt divorțați? Da.
172. Ești mai înaltă ca mama ta? Nu.
171. Cânți la vreun instrument? La chitară.
170. Ce ai făcut ieri? Am mers la școală.
Cred în...
169. Dragoste la prima vedere: da.
168. Noroc chior: da.
167. Norocul începătorului: nu.
166. Puterile tale: mai absolut ca votca!
165. Extratereștri: da.
164. Rai: nu.
163. Iad: nu
162. Dumnezeu: nu știu să vă spun.
161. Horoscop: da.
160. Suflete pereche: încă mă hotărăsc.
159. Fantome: nu.
158. Căsătoria dintre două persoane de același sex: da.
157. Război: nu.
156. Politică: nu.
155. Magie: da.
Asta sau cealaltă...
154. Pupici sau îmbrățișări: ambele.
153. Beat sau drogat: beat.
152. La telefon sau online: la telefon.
151. Roșcați sau bruneți: blonzi!
150. Blonde sau brunete: brunete.
149. Rece sau cald: cald.
148. Vară sau iarnă: vară.
147. Toamnă sau primăvară: toamnă.
146. Ciocolată sau vanilie: vanilie.
145. Zi sau noapte: noapte.
144. Portocale sau mere: mere.
143. Păr drept sau creț: drept.
142. McDonald's sau Burger King: Burger King.
141. Ciocolată albă sau cu lapte: cu lapte.
140. Mac sau PC: PC.
139. Șlapi sau tocuri: șlapi.
138. Urât și bogat sau frumos și sărac: frumos și sărac.
137. Cola sau Pepsi: Pepsi.
136. Hillary sau Obama: Obama.
135. Îngropat sau incinerat: îngropat.
134. Cântat sau dans: cântat.
133. Coach sau Chanel: Chanel.
132. Kat McPhee sau Taylor Hicks: nu am auzit de Taylor Hicks, deci Kat McPhee.
131. Oraș mare sau mic: mare.
130. Wal-Mart sau Target: întrebați-i pe americani.
129. Ben Stiller sau Adam Sandler: Adam Sandler.
128. Manichiură sau pedichiură: manichiură.
127. Coasta de Est sau Coasta de Vest: Coasta de Est.
126. Ziua ta sau Crăciunul: Crăciunul.
125. Ciocolată sau flori: ciocolată.
124. Disney sau Six Flags: Disney.
123. Yankees sau Red Sox: subtitrarea?
Părerea mea despre...
122. Război: puțin inutil.
121. George Bush: fostul președinte al Americii.
120. Căsătoria între gay: ceva ce trebuia acceptat de lege mai de mult, ceva ce trebuie acceptat de societate mai repede.
119. Alegerile politice: un fel de a schimba situația.
118. Avort: o opțiune.
117. MySpace: Dumnezeu să-l odihnească!
116. TV: un lucru pe care nu îl folosesc.
115. Părinți: cei care poți fi siguri că nu mai sunt virgini.
114. Cei care te înjunghie pe la spate: lași.
113. Ebay: un site de pe care nu cumpăr, nu am cumpărat și nu voi cumpăra vreodată.
112. Facebook: locul unde începe toată drama.
111. Munca: o necesitate.
110. Vecinii mei: puțin ciudați.
109. Prețul la benzină: în continuă creștere.
108. Designerii: oameni creativi și ușor nebuni, în majoritatea cazurilor.
107. Facultatea: o opțiune.
106. Sporturile: cele care te ajută să slăbești.
105. Familia: a mea? Foarte mică.
104. Viitorul: în fața mea.
Ultima dată când...
103. Am îmbrățișat pe cineva: azi pe la cinci.
102. Am mâncat: acum vreo două ore.
101. Am văzut o persoană pe care n-o mai văzusem de mult timp: marți.
100. Am plâns de față cu cineva: luna trecută.
99. Am mers la cinema: nu mai țin minte.
98. Am luat o vacanță: de Crăciun.
97. Am înotat în piscină: în octombrie.
96. Am schimbat un pampers: n-am schimbat un pampers.
95. Mi-am făcut unghiile: luni.
94. Am mers la o nuntă: când aveam vreo 11 ani.
93. Am avut mâna în ghips: nu am avut mâna în ghips.
92. Mi-am dat un piercing: nu mi-am dat niciun piercing, deși vreau să-mi dau.
91. Am încălcat legea: prin iunie anul trecut.
90. Am trimis mesaje: azi.
Persoana...
89. Care te face să râzi cel mai mult: încă mă decid.
88. De care îmi e dor când plec de-acasă: mama.
87. Cu care am văzut ultimul film: um.. Cred că cu colegii de la engleză.
86. Cu cele mai drăguțe calități: asta e o întrebare capcană? Cred că Dana.
85. Cu cea mai drăguță față: Molly.
84. Care mă urăște necondiționat: Ashleigh.
83. Care face totul bine: nu cunosc o persoană ca asta.
82. Care merge la toate concertele șmechere: Zozo și Alexa (nu uit că ați mers la Bon Jovi când eu nu eram în țară).
81. Care are aceeași zodie ca și a mea: Răzvan.
80. Cu care am vorbit cel mai mult azi: mama.
79. De care mi-a plăcut prima oară: un fost coleg de grădiniță de care nu am mai auzit din 2001.
78. Față de care nu pot ascunde nimic: Laura. În mod sigur ea!
77. Care a spus la ce mă gândeam ultima oară: Radu.
76. Cu care vorbesc acum: cu nimeni.
75. Care va avea același serviciu ca și mine peste câțiva ani: nu știu.
74. Care va fi mai bună ca tine la orice: încă nu am întâlnit așa ceva.
73. Pe care o vei vedea mâine: nu cred că voi vedea pe cineva mâine.
72. Care te-a trezit azi: Laura.
71. Care ți-a marcat vara trecută: Mihai.
70. Care te va suna săptămâna următoare: nu știu.
69. Cu un animal șmecher: Tudi Popa, bineînțeles!
Cel mai...
68. Nașpa sunet din lume: alarma mea.
67. Rău lucru care ți se poate întâmpla: să întârzii undeva.
66. Frumos moment din lume: am spus-o și am să o mai spun, cel mai frumos moment este când ai făcut de unul singur ceva bun din nimic.
65. Trist lucru care mi s-a întâmplat: nu știu. Au fost multe momente triste. Nu pot alege unul.
64. Amuzant om din lume: cred că Gavin. Dacă nu, în mod sigur Răzvan!
63. Frumos om din lume: um... Connor Anderson!
62. Rău lucru de luni: două ore de franceză.
Ala-n dala...
61. Mașina mea: va fi un Mini Cooper.
60. Mă dezgustă: minciuna.
59. Ultimul film la care am plâns a fost: Naruto se pune?
58. Părul meu este: în așteptarea unui tuns.
57. Serialele la care te uiți: Naruto se pune?
56. Site-ul preferat: weheartit.com.
55. Vacanța de vis: Canada, New York, Bahamas, Hawaii!
54. Durere înseamnă: suferință.
53. Cum îți plac ouăle? Omletă.
52. Camera mea e: foarte dezordonată.
51. Celebritatea preferată: este, a fost și va rămâne Marilyn Monroe.
50. Unde aș vrea să fiu? În pat. Și sunt.
49. Vreau copii? Da.
48. M-am îndrăgostit vreodată? Da, și nu-mi mai trece.
47. Cine e cea mai bună prietenă? Vezi numărul 186.
46. Prietene sau prieteni? Amândouă!
45. Lucrul care mă face fericită cel mai des: în mod sigur ciocolata!
44. O persoană pe care aș vrea s-o văd: pe Laura.
43. Am plănuit ce se va întâmpla cu mine în următorii cinci ani? Mai mult sau mai puțin.
42. Am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac până să mor? Nu, dar vreau să mă apuc.
41. Am ales deja numele copiilor mei? Nu.
40. Ultima persoană care m-a enervat: Ashleigh, cea care mă urăște fără motiv.
39. Aș pleca în: n-aș pleca.
38. Aș fi vrut să fiu: doi centimetri mai înaltă.
Preferințe...
37. Bomboane: M&M's.
36. Mașini: Mini.
35. Președinte: Băsescu.
34. Țara vizitată: Grecia.
33. Rețea de telefonie: Trei.
32. Sportiv: nu le am pe-astea.
31. Actor: Johnny Depp.
30. Actriță: Emma Stone.
29. Cântăreață: Taylor Momsen.
28. Trupă: nu am, dar îmi plac You Me at Six, the Script și Falling in Reverse.
27. Magazin de haine: Primark, nu mă interesează ce crede lumea!
26. Supermarket: Sainsbury's.
25. Serial: Naruto se pune?
24. Film: The Nightmare Before Christmas.
23. Site: vezi numărul 56.
22. Animal: câinii, cred.
21. Parc: Cișmigiu.
20. Vacanță: Lanzarote, Spania.
19. Sport: înotul.
18. Joc: spider solitaire.
17. Revistă: Bravo.
16. Carte: The Morganville Vampires, toate cărțile.
15. Zi a săptămânii: marți.
14. Plajă: Vama Veche.
13. Concert: Fără Zahăr.
12. Lucru de gătit: musaca de cartofi.
11. Mâncare: de cartofi.
10. Restaurant: Pizza Hut se pune?
9. Radio: Rock FM.
8. Materie: muzică.
7. Parfum: Daisy de la Marc Jacobs.
6. Floare: crin.
5. Culoare: roșu.
4. Gazdă de talk show: nu știu.
3. Comediant: Teo - Deko Cafe.
2. Rasă de câine: husky.
1. Am răspuns sincer? Clar!
În această postare:
acasă,
alegeri,
anotimpuri,
artă,
caracter,
călătorii,
cărţi,
celălalt el,
concert,
despre mine,
film,
gen,
informaţii,
întrebări,
leapşa,
muzică,
părinţi,
plictiseală,
prieteni,
reclamă
joi, 10 ianuarie 2013
Înainte de culcare
Am primit o de-asta de la Julieta pe care vă rog să o găsiţi aici. Hai să vedem ce iese.
1. Cum te numeşti?
Ioana. Internetul mă ştie de Lex.
2. Eşti fericită?
Mai mult sau mai puţin. Depinde de cum îmi stă părul şi de cât de ocupată sunt.
3. Dacă ar trebui să alegi între ziua de azi şi cea de ieri, pe care ai alege-o?
Pe cea de mâine, sincer, dar dintre ieri şi azi, cred că azi. Ieri a fost o zi normală, nu m-a deranjat, dar nu sunt genul de persoană care trăieşte în trecut.
4. Care este, după părerea ta, cel mai frumos sentiment?
Cel mai frumos sentiment e atunci când ştii că ai făcut singur ceva ce nimeni nu credea că ai să poţi să faci vreodată.
5. Ai auzit vreodată despre iubire?
În fiecare zi.
6. Ai simţit vreodată că iubeşti?
Da, am avut şi boala asta. Încă sufăr de ea.
7. Cât de des zâmbeşti?
Fake smiling? I'm a professional at that!
8. Îţi este dor de cineva?
Din păcate.
9. Ai nevoie de o îmbrăţişare?
Nu cred că m-ar face să mă simt mai bine cu nimic.
10. Ai vreo melodie preferată?
Nu, dar îmi place The Script - Six degrees of separation şi You Me at Six - Loverboy.
Să ia leapşa cine o vrea. Ar fi drăguţ să îmi spună cine are de gând să o facă, în comment-uri. Ador să le citesc.
1. Cum te numeşti?
Ioana. Internetul mă ştie de Lex.
2. Eşti fericită?
Mai mult sau mai puţin. Depinde de cum îmi stă părul şi de cât de ocupată sunt.
3. Dacă ar trebui să alegi între ziua de azi şi cea de ieri, pe care ai alege-o?
Pe cea de mâine, sincer, dar dintre ieri şi azi, cred că azi. Ieri a fost o zi normală, nu m-a deranjat, dar nu sunt genul de persoană care trăieşte în trecut.
4. Care este, după părerea ta, cel mai frumos sentiment?
Cel mai frumos sentiment e atunci când ştii că ai făcut singur ceva ce nimeni nu credea că ai să poţi să faci vreodată.
5. Ai auzit vreodată despre iubire?
În fiecare zi.
6. Ai simţit vreodată că iubeşti?
Da, am avut şi boala asta. Încă sufăr de ea.
7. Cât de des zâmbeşti?
Fake smiling? I'm a professional at that!
8. Îţi este dor de cineva?
Din păcate.
9. Ai nevoie de o îmbrăţişare?
Nu cred că m-ar face să mă simt mai bine cu nimic.
10. Ai vreo melodie preferată?
Nu, dar îmi place The Script - Six degrees of separation şi You Me at Six - Loverboy.
Să ia leapşa cine o vrea. Ar fi drăguţ să îmi spună cine are de gând să o facă, în comment-uri. Ador să le citesc.
În această postare:
alegeri,
celălalt el,
despre mine,
falsitate,
gen,
iubire,
întrebări,
leapşa,
muzică,
plictiseală,
reclamă
sâmbătă, 29 decembrie 2012
Şterge!
E sâmbătă. Eu stau singură în casă, la masa din bucătărie şi scriu asta. Nu vreau să scriu despre nimic. Vreau să vă explic cum mă simt şi ce mă înconjoară.
E o zi gri şi plouă. Vântul şuieră pe-afară ca un animal legat care vrea să fie liber. În casa asta nu e nicio lumină aprinsă. Ascult nişte piese pe care nu le-am mai ascultat niciodată. Îţi mulţumesc, YouTube. Jumătate din ele parcă vorbesc despre noi. Niciodată nu am să mă opresc din a vorbi la plural când vine vorba de el.
Am adormit cu gândul la el şi m-am trezit la fel. E ciudat. Mereu am fost genul de om care s-a culcat ca să uite, să se trezească mai bine, mai fără probleme, mai altfel decât s-a culcat. Nu. Cu el nu merge. E în capul meu non-stop. Şi de ce? Am fost în stare să trec peste atât de multe şi nu pot trece peste el. Mă dezamăgesc eu pe mine.
Ştiu ce fel de om sunt. Sunt genul de om puternic care ştie că nu are nevoie de nimeni ca să facă ce vrea. Sunt genul meu de tipă, tipa care nu stă să se gândească prea mult şi se adaptează la situaţie imediat, când vede că nu are ce face. Şi acum de ce dracului nu pot?!
Ba pot! Pot şi am s-o fac. Nu există satisfacţie mai mare decât a face ce lumea spune că nu eşti în stare să faci.
E o zi gri şi plouă. Vântul şuieră pe-afară ca un animal legat care vrea să fie liber. În casa asta nu e nicio lumină aprinsă. Ascult nişte piese pe care nu le-am mai ascultat niciodată. Îţi mulţumesc, YouTube. Jumătate din ele parcă vorbesc despre noi. Niciodată nu am să mă opresc din a vorbi la plural când vine vorba de el.
Am adormit cu gândul la el şi m-am trezit la fel. E ciudat. Mereu am fost genul de om care s-a culcat ca să uite, să se trezească mai bine, mai fără probleme, mai altfel decât s-a culcat. Nu. Cu el nu merge. E în capul meu non-stop. Şi de ce? Am fost în stare să trec peste atât de multe şi nu pot trece peste el. Mă dezamăgesc eu pe mine.
Ştiu ce fel de om sunt. Sunt genul de om puternic care ştie că nu are nevoie de nimeni ca să facă ce vrea. Sunt genul meu de tipă, tipa care nu stă să se gândească prea mult şi se adaptează la situaţie imediat, când vede că nu are ce face. Şi acum de ce dracului nu pot?!
Ba pot! Pot şi am s-o fac. Nu există satisfacţie mai mare decât a face ce lumea spune că nu eşti în stare să faci.
În această postare:
acasă,
caracter,
celălalt el,
despre mine,
dimineaţă,
gânduri,
iubire,
metafore,
muzică,
oraşe,
plictiseală,
schimbare,
sentimente,
timp,
zile
joi, 27 decembrie 2012
Am revenit
M-am întors. Asta din dreapta sunt eu cu măgarul pe care l-am găsit pe stradă. Avea urechi pufoase.
A fost frumos în vacanţă, deşi am fost răcită ca dracu şi nu am văzut o ţară mai săracă de atât. Sunt unii care nu mă vor crede când spun că e mai rău decât în România.
Peisajele... Nu m-au impresionat cine ştie cât. Ca dovadă, am început să fac şi eu poze doar din ziua a treia. Mama a făcut la greu. (Are drepturile de autor pentru poza asta şi pentru toate pozele în care apar şi eu.)
Ce să spun? Cam asta. A fost frumos în vacanţă şi a meritat văzut oraşul, dar sincer vă spun că nu m-aş mai întoarce.
A fost frumos în vacanţă, deşi am fost răcită ca dracu şi nu am văzut o ţară mai săracă de atât. Sunt unii care nu mă vor crede când spun că e mai rău decât în România.
Peisajele... Nu m-au impresionat cine ştie cât. Ca dovadă, am început să fac şi eu poze doar din ziua a treia. Mama a făcut la greu. (Are drepturile de autor pentru poza asta şi pentru toate pozele în care apar şi eu.)
Ce să spun? Cam asta. A fost frumos în vacanţă şi a meritat văzut oraşul, dar sincer vă spun că nu m-aş mai întoarce.
În această postare:
acasă,
călătorii,
fotografie,
gânduri,
gen,
haz de necaz,
oraşe,
părinţi,
plictiseală,
relaxare,
România
luni, 12 noiembrie 2012
Mizerie
Da, sunt în extaz! Viaţa este cea mai mişto chestie, iar eu sunt cea mai fericită. Nu!
M-am săturat de toţi şi toate. M-am săturat de incertitudini, m-am săturat de scuze, de timp, de aşteptare. Nu mai am răbdare cu nimic şi cu nimeni. Îmi vine să arunc cu orice prind, sincer. Starea mea şi nervii trec, dar nimic nu trece fără să lase urme. Şi m-am săturat de tot!
M-am plictisit de a fi eu aia rănită. M-am plictisit să fiu eu victima. Nu mai vreau şi cam asta e tot ce pot face, să fac afirmaţia asta de parcă o să ajute la ceva. Mă simt singură din nou. Mă simt mică, uşoară şi goală pe dinăuntru. Şi cel mai rău e că nu pot să fac nimic. Nu e vina mea că, atunci când o inimă se frânge, niciodată nu va fi la jumătatea ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să accept tot ce nu pot controla.
Nu mai ştiu unde să fug. Nu mai vreau să plec nicăieri. Vreau să găsesc ceva pe care să îl pot numi al meu şi nu pot. Doare. Doare ca un cui ruginit intrat la cinci centimetri în carne.
Viaţă, ce mai vrei să faci din mine?
M-am săturat de toţi şi toate. M-am săturat de incertitudini, m-am săturat de scuze, de timp, de aşteptare. Nu mai am răbdare cu nimic şi cu nimeni. Îmi vine să arunc cu orice prind, sincer. Starea mea şi nervii trec, dar nimic nu trece fără să lase urme. Şi m-am săturat de tot!
M-am plictisit de a fi eu aia rănită. M-am plictisit să fiu eu victima. Nu mai vreau şi cam asta e tot ce pot face, să fac afirmaţia asta de parcă o să ajute la ceva. Mă simt singură din nou. Mă simt mică, uşoară şi goală pe dinăuntru. Şi cel mai rău e că nu pot să fac nimic. Nu e vina mea că, atunci când o inimă se frânge, niciodată nu va fi la jumătatea ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să accept tot ce nu pot controla.
Nu mai ştiu unde să fug. Nu mai vreau să plec nicăieri. Vreau să găsesc ceva pe care să îl pot numi al meu şi nu pot. Doare. Doare ca un cui ruginit intrat la cinci centimetri în carne.
Viaţă, ce mai vrei să faci din mine?
În această postare:
dezamăgire,
distanţă,
el,
gânduri,
iubire,
întrebări,
metafore,
nervi,
plictiseală,
regrete,
schimbare,
sentimente,
timp,
zile
duminică, 21 octombrie 2012
Mediocru
Afară plouă. Eu scriu, citesc şi mă uit la filme proaste. De mult nu mi s-a mai întâmplat să mă uit la un film, să trec de jumate şi să nu înţeleg nimic din el. Jur că, din toate filmele pe care le-a făcut Pattinson ăsta, numai unul a fost reuşit şi nu e nici Twilight, şi nici ăsta pe care l-am văzut acum.
A fost o zi moartă. A fost o zi în care nu m-am gândit la nimic, în care nu am fost în stare să îmi găsesc o ocupaţie cum trebuie şi în care mai totul a fost şters şi fad.
Nu ştiu ce e cu mine.
A fost o zi moartă. A fost o zi în care nu m-am gândit la nimic, în care nu am fost în stare să îmi găsesc o ocupaţie cum trebuie şi în care mai totul a fost şters şi fad.
Nu ştiu ce e cu mine.
În această postare:
anotimpuri,
dezamăgire,
film,
gen,
haz de necaz,
plictiseală,
zile
duminică, 9 septembrie 2012
Minţi greşite
Am început şcoala de miercuri. Prima săptămână... Eh, nu prea se fac multe. Fiecare prof ne spune despre cât de bine îi pare de ce am făcut per total la examene, despre cum nu trebuie sa ne panicăm dacă vrem să le mai dăm o dată, despre cât de greu ne va fi anul ăsta, despre ce se va schimba, despre ce responsabilităţi noi o să avem şi tot felul de de-astea.
Mi-a părut bine să mă întorc. Prieteni, colegi, profi, avem o colegă nouă... Chiar mi-a fost dor de toate astea. Plus că, e ultimul an şi chiar vreau să fie cel mai bun, sincer.
Pe lângă toate chestiile bune, săptămâna asta m-a învăţat mai mult ca orice altceva un lucru: deştepţii nu au nevoie de alţi deştepţi. Deştepţii care vor să profite de proşti nu au nevoie de alţi deştepţi cu care proştii să interacţioneze. Deştepţii au opinii. Dacă le ascultă, proştii s-ar putea să se prindă că se profită de situaţia şi de naivitatea lor. Prin urmare, cum află deşteptul că proştii lui au deştepţi prin preajmă, deştepţii vor trebui eliminaţi pentru ca scopul deşteptului să poată fi atins.
În situaţia asta sunt eu. Mi-am dat cu părerea şi n-a fost bine. Am fost forţată să plec sau, mai bine zis, să rămân. Am fost lăsată la locul meu, iar proştii au fost mutaţi. Nu mă mai priveşte. Am fost redusă la tăcere prin marginalizarea proştilor, o prostie, de altfel.
Tot apropo de proşti, am învăţat că nu e bine să te pui cu un prost beat. Un prost treaz, mai e cum mai e, dar unul beat, dacă nu începe să filozofeze şi să se enerveze pentru ceva care nici măcar nu e problema lui şi dacă, prin absurd, ajungeţi la o discuţie contradictorie, prostul va încerca disperat să te convingă că are dreptate şi că aşa cum zice el că e, chiar este. Se va enerva dacă îi zici că nu. Am fost pusă şi în situaţia asta. M-au ridicat în slăvi aseară două femei de 35 de ani bete criţă din cauza faptului că, în opinia lor, am o gândire foarte matură. Da, mi se pare normal. Comparativ cu copiii lor reduşi şi mai ales bete fiind, eu eram un gen de Einstein in varianta feminină. M-a lăsat oarecum rece.
A fost o săptămână ciudată. Voi da zilei de mâine o şansă.
Mi-a părut bine să mă întorc. Prieteni, colegi, profi, avem o colegă nouă... Chiar mi-a fost dor de toate astea. Plus că, e ultimul an şi chiar vreau să fie cel mai bun, sincer.
Pe lângă toate chestiile bune, săptămâna asta m-a învăţat mai mult ca orice altceva un lucru: deştepţii nu au nevoie de alţi deştepţi. Deştepţii care vor să profite de proşti nu au nevoie de alţi deştepţi cu care proştii să interacţioneze. Deştepţii au opinii. Dacă le ascultă, proştii s-ar putea să se prindă că se profită de situaţia şi de naivitatea lor. Prin urmare, cum află deşteptul că proştii lui au deştepţi prin preajmă, deştepţii vor trebui eliminaţi pentru ca scopul deşteptului să poată fi atins.
În situaţia asta sunt eu. Mi-am dat cu părerea şi n-a fost bine. Am fost forţată să plec sau, mai bine zis, să rămân. Am fost lăsată la locul meu, iar proştii au fost mutaţi. Nu mă mai priveşte. Am fost redusă la tăcere prin marginalizarea proştilor, o prostie, de altfel.
Tot apropo de proşti, am învăţat că nu e bine să te pui cu un prost beat. Un prost treaz, mai e cum mai e, dar unul beat, dacă nu începe să filozofeze şi să se enerveze pentru ceva care nici măcar nu e problema lui şi dacă, prin absurd, ajungeţi la o discuţie contradictorie, prostul va încerca disperat să te convingă că are dreptate şi că aşa cum zice el că e, chiar este. Se va enerva dacă îi zici că nu. Am fost pusă şi în situaţia asta. M-au ridicat în slăvi aseară două femei de 35 de ani bete criţă din cauza faptului că, în opinia lor, am o gândire foarte matură. Da, mi se pare normal. Comparativ cu copiii lor reduşi şi mai ales bete fiind, eu eram un gen de Einstein in varianta feminină. M-a lăsat oarecum rece.
A fost o săptămână ciudată. Voi da zilei de mâine o şansă.
În această postare:
gânduri,
gen,
haz de necaz,
plictiseală,
prieteni,
schimbare,
şcoală,
teste şi examene,
zile
sâmbătă, 17 martie 2012
Sâmbătă
După o săptămână obositoare şi ciudată, o altă dimineaţă ploioasă nu mă lasă să ies. Muzică bună, ţigări puţine, nimic de mâncare şi haine strâmte. Casa e goală. Îmi fac o cafea.
Plouă.
Plouă.
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
De la Moni :)
După cum cred că deja v-aţi dat seama, este leapşa şi este de la Moni.
1. Îmi poţi spune: aşa cum ţi-am zis prima oară că îmi poţi spune.
2. Mi-ar plăcea să mă numesc: Maria.
3. Dacă aş fi un personaj de carte, aş fi: Claire (The Morganville Vampires).
4. Melodia mea preferată este: la ora asta, Manowar - Master of the wind.
5. Ziua preferată a săptămânii, pentru mine, este: luni.
6. Îmi e dor: de nopţile pe balcon.
7. Dintre actorii din întreaga lume, azi îl plac pe: Gael García Bernal.
8. Urăsc şcoala pentru că: am două ore de info una după alta.
9. Îmi place şcoala pentru că: acolo se întâmplă tot, în ultimul timp. Şi mă sperie.
10. Culoarea mea preferată este: roşu.
11. Partea preferată a zilei, pentru mine, e: seara.
12. Vampiri, vârcolaci, fantome sau extratereştrii: oameni. Sunt creaturile ce le însumează pe toate celelalte.
13. Mi-ar plăcea să locuiesc: în Londra. Şi o fac.
14. Azi sunt fericită pentru că: e sâmbătă.
15. A fost un coşmar să văd: un păianjen mare şi negru cu încă unu' la fel de mare lângă el!
16. Aş vrea să: nu mai trec din depresie în depresie aşa de repede.
17. Mi-ar plăcea să: am maşina timpului, ca să mă pot uita la ce a mers bine în trecut.
18. Aş vrea să lucrez în domeniul: muzică.
19. Dacă aş avea o putere, ar fi: teleportarea.
20. Îmi place numele: Bianca.
21. Cred că prietenii adevăraţi sunt cei care: nu se schimbă la faţă când te cunosc cu adevărat.
22. Citatul meu preferat este: "Fericirea nu înseamnă că totul e perfect. Înseamnă doar că am decis să privim dincolo de imperfecţiuni." şi "Cele mai frumoase rochii sunt purtate ca să fie date jos." Jean Cocleau.
23. Cred că cel mai frumos sentiment este: iubirea.
24. Aş vrea să pot: fi sinceră cu toţi fără să îmi fie frică de consecinţe.
25. Viaţa e frumoasă pentru că: este cel mai bun profesor.
26. Planul meu secret e să: conduc lumea dintr-o celulă subterană, adică nu am niciunul.
27. Îmi place serialul: 24 <3
28. Aş vrea să scriu despre: viaţă în general.
29. Vreau să îţi spun că: mai bine nu-ţi spun asta.
30. Cum ţi s-a părut acest chestionar?: lung, dar okeiuţ.
31. Cele 7 persoane care vor primi leapşa sunt:
În această postare:
despre mine,
gen,
leapşa,
plictiseală,
prieteni
vineri, 22 iulie 2011
Vacanţă
Am luat şi eu în sfârşit vacanţă. Duminică seara ajung acasă, în Bucureşti, a noua s-a dus dracului, m-am schimbat o grămadă în anul ăsta care a trecut şi aşa mai departe. Sunt a zecea în mod oficial (mai multe examene, mai multe responsabilităţi, două săptămâni de muncă în martie, am să înnebunesc) şi nu ştiu sigur dacă îmi place. Am tăiat ce îmi scrisesem pe mână şi e de rău. Sunt alta şi punct.
Întrebarea este: sunt mai multe chestii rele sau mai multe chestii bune? Să mă bucur acum că am realizat toate astea sau nu?
Întrebarea este: sunt mai multe chestii rele sau mai multe chestii bune? Să mă bucur acum că am realizat toate astea sau nu?
În această postare:
călătorii,
dezamăgire,
diferenţe,
gânduri,
plictiseală,
schimbare,
şcoală
sâmbătă, 16 iulie 2011
Tiny motherfucking thing
Tiny motherfucking thing
Which I cannot even see
When I'll be done with you, you will
Wish you've never been in me.
Tiny motherfucking thing
Causing me harm and endless pain
I am gonna make you want
To put a bullet through your brain.
Tiny motherfucking thing
That kills me each and every day
I'm gonna pull you out of me
And after that, throw you away.
Tiny motherfucking thing
Living in my index finger
I just want you, to hear this:
Your weak point is what I trigger.
And if you ever think
Of coming back again
Tiny motherfucking thing,
You will feel only pain!
Povestea poeziei? Simplu: am o aşchie în arătător. Şi e aşa băgată, că nu o pot vedea.
Which I cannot even see
When I'll be done with you, you will
Wish you've never been in me.
Tiny motherfucking thing
Causing me harm and endless pain
I am gonna make you want
To put a bullet through your brain.
Tiny motherfucking thing
That kills me each and every day
I'm gonna pull you out of me
And after that, throw you away.
Tiny motherfucking thing
Living in my index finger
I just want you, to hear this:
Your weak point is what I trigger.
And if you ever think
Of coming back again
Tiny motherfucking thing,
You will feel only pain!
Povestea poeziei? Simplu: am o aşchie în arătător. Şi e aşa băgată, că nu o pot vedea.
luni, 23 mai 2011
De ce o faci?
Nu fac postarea asta din plăcere, ci din cauză că m-am plictisit. Am fost întrebată de un milion de ori cum de sunt în stare să o ard cum o ard fără să îmi fie frică că am să mă ard şi eu într-o zi.
Nu, fraţilor, nu îmi e frică. Încă nu are de cine să îmi fie frică. Încă nu am de ce să mă stresez. Zic ce vreau despre cine vreau pentru că sunt foarte conştientă de faptul că respectivul sau respectiva despre care îmi dau eu cu părerea nu are ce să îmi facă. Plus de asta, să vă explic o altă chestie. Eu spun ce spun şi scriu ce scriu nu neapărat ca să le placă lor. Cui nu-i place, să nu mă citească. Mi se rupe. Nu primesc niciun ban din ce fac. Mai bine aş avea trei oameni care să îmi înţeleagă gândirea decât treizeci de oameni care să se uite la ce zic ca mâţele în calendar, dar să le placă totuşi ceva stupid; design-ul spre exemplu. Dacă zic ceva, zic pentru că simt nevoia de a o face. Este blogul meu şi scriu ce vreau pe el.
N-am să am trafic, n-am să am cititori, n-am să am comment-uri, n-o să mă aprecieze lumea. Hai să vă zic o chestie. Dacă o făceam pentru toate astea, mă lăsam de mult. Nu mă prea interesează toate chestiile astea. Toate sunt relative. Cititorii vin şi pleacă. Sunt şi ei oameni şi oamenii te vor lăsa mereu baltă pentru ceva mai bun. Aici nu mă refer şi la ai mei, bineînţeles. Nu o fac pentru lume. O fac pentru mine. O fac pentru că mă ajută, pentru că în loc să ţin toate chestiile astea în mine sau să i le spun singurei persoane care mereu este lângă mine (ştii cine eşti), mai bine le scriu aici. Nu îmi pasă cine le vede, cum le vede, ce crede de ele. Când mă iau de lume, am un motiv să o fac. Eram pe cale să mai fac o postare critică, dar nu mi-a plăcut ce a ieşit la sfârşit.
Ca să vă răspund la întrebări, minunaţii mei prieteni cărora vă pasă dacă am să mă ard sau nu, o fac pentru că vreau, pentru că pot, pentru că îmi place, pentru că mă face fericită. Dacă aţi înţelege cum oamenii pot merge şi pe principiul ăsta şi l-aţi urma şi voi, lumea ar fi un loc mai bun pentru toţi.
Nu, fraţilor, nu îmi e frică. Încă nu are de cine să îmi fie frică. Încă nu am de ce să mă stresez. Zic ce vreau despre cine vreau pentru că sunt foarte conştientă de faptul că respectivul sau respectiva despre care îmi dau eu cu părerea nu are ce să îmi facă. Plus de asta, să vă explic o altă chestie. Eu spun ce spun şi scriu ce scriu nu neapărat ca să le placă lor. Cui nu-i place, să nu mă citească. Mi se rupe. Nu primesc niciun ban din ce fac. Mai bine aş avea trei oameni care să îmi înţeleagă gândirea decât treizeci de oameni care să se uite la ce zic ca mâţele în calendar, dar să le placă totuşi ceva stupid; design-ul spre exemplu. Dacă zic ceva, zic pentru că simt nevoia de a o face. Este blogul meu şi scriu ce vreau pe el.
N-am să am trafic, n-am să am cititori, n-am să am comment-uri, n-o să mă aprecieze lumea. Hai să vă zic o chestie. Dacă o făceam pentru toate astea, mă lăsam de mult. Nu mă prea interesează toate chestiile astea. Toate sunt relative. Cititorii vin şi pleacă. Sunt şi ei oameni şi oamenii te vor lăsa mereu baltă pentru ceva mai bun. Aici nu mă refer şi la ai mei, bineînţeles. Nu o fac pentru lume. O fac pentru mine. O fac pentru că mă ajută, pentru că în loc să ţin toate chestiile astea în mine sau să i le spun singurei persoane care mereu este lângă mine (ştii cine eşti), mai bine le scriu aici. Nu îmi pasă cine le vede, cum le vede, ce crede de ele. Când mă iau de lume, am un motiv să o fac. Eram pe cale să mai fac o postare critică, dar nu mi-a plăcut ce a ieşit la sfârşit.
Ca să vă răspund la întrebări, minunaţii mei prieteni cărora vă pasă dacă am să mă ard sau nu, o fac pentru că vreau, pentru că pot, pentru că îmi place, pentru că mă face fericită. Dacă aţi înţelege cum oamenii pot merge şi pe principiul ăsta şi l-aţi urma şi voi, lumea ar fi un loc mai bun pentru toţi.
joi, 14 aprilie 2011
Postare fără sens
De ce fără sens? Pentru că nu am despre ce să scriu. Am încercat să scriu despre 7000 de chestii diferite şi niciodată nu mi-a plăcut ce a ieşit la sfârşit. Acum, în loc să mai caut ceva despre care să scriu, mai bine nu mă mai chinui, nu mă mai strofoc şi scriu asta.
Asta e postare scrisă din cauză că Mihai se roagă de mine să scriu, efectiv. Bine, nu numai de-asta. Şi eu vroiam să scriu, dar m-am apucat de una din cauza lui. Şi îţi mulţumesc, băi, că m-ai făcut să fac altă postare fără niciun Dumnezeu. Nu o zic la mişto, nu o zic ironic, o zic pe bune. Măcar am scris ceva, nu? Măcar am mai făcut ceva.
Aşa. Acum, că am făcut postarea şi că i-am şi spus povestea, cred că pot încheia râzând şi cred că mă pot duce şi eu, ca un om normal, în sfârşit, la culcare.
Asta e postare scrisă din cauză că Mihai se roagă de mine să scriu, efectiv. Bine, nu numai de-asta. Şi eu vroiam să scriu, dar m-am apucat de una din cauza lui. Şi îţi mulţumesc, băi, că m-ai făcut să fac altă postare fără niciun Dumnezeu. Nu o zic la mişto, nu o zic ironic, o zic pe bune. Măcar am scris ceva, nu? Măcar am mai făcut ceva.
Aşa. Acum, că am făcut postarea şi că i-am şi spus povestea, cred că pot încheia râzând şi cred că mă pot duce şi eu, ca un om normal, în sfârşit, la culcare.
miercuri, 30 martie 2011
TT
Na că fac a 100-a postare despre ea. Nu pot să cred. Dacă citeşte asta, deşi mă îndoiesc, să îmi mulţumească.
Bine, de mine n-a scris nimic încă. Dacă vede asta, sigur o să scrie. Nu că m-ar deranja. Pe mine nu mă poate atinge orice ar face. Mie nu îmi strică imaginea o distrusă ca ea. Lumea ştie cine sunt şi ştie cine e ea. Mă rog, de ea ştie lumea din cauza blogului său minunat. Aşa a reuşit să atragă atenţia. Mai mult nu o duce capul. Eu, în schimb, nu mă ascund în spatele unor cuvinte care, până la urmă, nu înseamnă nimic.
Scriu despre ea pentru că m-a plictisit îngrozitor. Ştiu că îi fac reclamă, dar puţin îmi pasă. Şi, la o adică, să se simtă bine. În fine. Dacă ar fi să vreau să enumăr diferenţele dintre mine şi ea, aş putea să scriu o carte. Dar nu merită. Tot ce vreau să zic până la urmă e că o compătimesc. Este o copilă care caută atenţie şi cum altfel, dacă nu cu comentarii aiurea? Nu are tupeul să spună cine e din cauză că vorbeşte prea multe chestii care sunt neadevărate. Îşi dă cu părerea, vezi Doamne, este o ţară liberă şi are dreptul la o părere. Dacă tot îşi cunoaşte drepturile atât de bine, de ce oare nu ne-o spune cine e? Nu ar trebui să aflăm cine este ca să încercăm disperaţi să ne înconjurăm de persoane aşa de inteligente ca ea?
Bine, de ajuns cu metaforele şi cu sarcasmul. Nu am mare lucru cu ea, dar începe să mă plictisească, enerveze şi aşa mai departe. Mai pe scurt, am obosit s-o mai ascult. Am obosit să îi citesc blogul şi să văd toate tâmpeniile pe care le scrie. Azi, când am văzut postarea despre Raluca, am rămas de-a dreptul panou. În primul rând, fetiţo, fă-ţi control la ochi. Poza aia chiar arată bine. Eşti ca una care îmi zicea mie că nu îi plac cerceii pe care îi aveam într-o poză de-a dreptul artistică. Nu suport chestia asta.
Apoi, stau şi mă întreb dacă nu i-a zis nimeni niciodată că înţelegem ce zice şi dacă vorbeşte în română. Nu mă deranjază că scrie în engleză din cauză că nu m-aş prinde de ce zice sau ceva că, slavă Domnului, trăiesc unde trăiesc şi vorbesc engleză absolut în fiecare zi, dar ce vrea ea să facă prin chestia asta e să ne arate că ştie. Ştim că ştii, toată lumea ştie. Nu toţi o etalează atât de penibil, dar dacă nu suferim, nu înseamnă că nu am avea cu ce, ci doar că alegem să nu o facem.
Stau uneori şi mă întreb dacă crede că o să rezolve ceva prin ce face. Da, atrage atenţia după care văd că este absolut disperată, dar atrage ură. Ce om vrea chestia asta? Înţeleg că ai o problemă cu clasa noastră în special, dar chiar ţii neapărat să te înjure o clasă întreagă? Uite că ţi-ai atins scopul.
Na! Mă întreb de ce nu mi-oi fi făcut şi eu un blog separat pe care să spun toate astea şi mă întreb de ce nu mi-oi fi pus un nume fals, de ce nu mi-oi fi ascuns faţa şi de ce nu oi fi început să vorbesc engleză. A, stai. Cred că ştiu. Poate pentru că nu îmi e ruşine să spun în faţă ce cred, pentru că nu mă feresc să fac mişto de toţi distruşii şi pentru că sunt conştientă că nu e nevoie să vorbesc în engleză ca să mă înţeleagă românii.
Şi sincer, dacă se apucă să scrie despre mine pe blog, cum am zis şi la începutul postării, mi se rupe! Pentru că ştiu cine sunt şi ştiu că ai mei ştiu cine sunt. Şi nu o să facă nicio diferenţă una ca ea. Oricum nu sunt perfectă. Sunt doar mai bună ca ea. Plus că dacă chiar aş asculta tot ce zic idioţii gen despre mine, aş avea prea multe probleme.
Bine, de mine n-a scris nimic încă. Dacă vede asta, sigur o să scrie. Nu că m-ar deranja. Pe mine nu mă poate atinge orice ar face. Mie nu îmi strică imaginea o distrusă ca ea. Lumea ştie cine sunt şi ştie cine e ea. Mă rog, de ea ştie lumea din cauza blogului său minunat. Aşa a reuşit să atragă atenţia. Mai mult nu o duce capul. Eu, în schimb, nu mă ascund în spatele unor cuvinte care, până la urmă, nu înseamnă nimic.
Scriu despre ea pentru că m-a plictisit îngrozitor. Ştiu că îi fac reclamă, dar puţin îmi pasă. Şi, la o adică, să se simtă bine. În fine. Dacă ar fi să vreau să enumăr diferenţele dintre mine şi ea, aş putea să scriu o carte. Dar nu merită. Tot ce vreau să zic până la urmă e că o compătimesc. Este o copilă care caută atenţie şi cum altfel, dacă nu cu comentarii aiurea? Nu are tupeul să spună cine e din cauză că vorbeşte prea multe chestii care sunt neadevărate. Îşi dă cu părerea, vezi Doamne, este o ţară liberă şi are dreptul la o părere. Dacă tot îşi cunoaşte drepturile atât de bine, de ce oare nu ne-o spune cine e? Nu ar trebui să aflăm cine este ca să încercăm disperaţi să ne înconjurăm de persoane aşa de inteligente ca ea?
Bine, de ajuns cu metaforele şi cu sarcasmul. Nu am mare lucru cu ea, dar începe să mă plictisească, enerveze şi aşa mai departe. Mai pe scurt, am obosit s-o mai ascult. Am obosit să îi citesc blogul şi să văd toate tâmpeniile pe care le scrie. Azi, când am văzut postarea despre Raluca, am rămas de-a dreptul panou. În primul rând, fetiţo, fă-ţi control la ochi. Poza aia chiar arată bine. Eşti ca una care îmi zicea mie că nu îi plac cerceii pe care îi aveam într-o poză de-a dreptul artistică. Nu suport chestia asta.
Apoi, stau şi mă întreb dacă nu i-a zis nimeni niciodată că înţelegem ce zice şi dacă vorbeşte în română. Nu mă deranjază că scrie în engleză din cauză că nu m-aş prinde de ce zice sau ceva că, slavă Domnului, trăiesc unde trăiesc şi vorbesc engleză absolut în fiecare zi, dar ce vrea ea să facă prin chestia asta e să ne arate că ştie. Ştim că ştii, toată lumea ştie. Nu toţi o etalează atât de penibil, dar dacă nu suferim, nu înseamnă că nu am avea cu ce, ci doar că alegem să nu o facem.
Stau uneori şi mă întreb dacă crede că o să rezolve ceva prin ce face. Da, atrage atenţia după care văd că este absolut disperată, dar atrage ură. Ce om vrea chestia asta? Înţeleg că ai o problemă cu clasa noastră în special, dar chiar ţii neapărat să te înjure o clasă întreagă? Uite că ţi-ai atins scopul.
Na! Mă întreb de ce nu mi-oi fi făcut şi eu un blog separat pe care să spun toate astea şi mă întreb de ce nu mi-oi fi pus un nume fals, de ce nu mi-oi fi ascuns faţa şi de ce nu oi fi început să vorbesc engleză. A, stai. Cred că ştiu. Poate pentru că nu îmi e ruşine să spun în faţă ce cred, pentru că nu mă feresc să fac mişto de toţi distruşii şi pentru că sunt conştientă că nu e nevoie să vorbesc în engleză ca să mă înţeleagă românii.
Şi sincer, dacă se apucă să scrie despre mine pe blog, cum am zis şi la începutul postării, mi se rupe! Pentru că ştiu cine sunt şi ştiu că ai mei ştiu cine sunt. Şi nu o să facă nicio diferenţă una ca ea. Oricum nu sunt perfectă. Sunt doar mai bună ca ea. Plus că dacă chiar aş asculta tot ce zic idioţii gen despre mine, aş avea prea multe probleme.
În această postare:
caracter,
dezamăgire,
diferenţe,
falsitate,
gen,
haz de necaz,
nervi,
plictiseală
luni, 28 martie 2011
Pentru el
Pentru el şi pentru faptul că de două zile mă freacă la cap să pun chestia asta pe blog.
"uite, acum căutăm apa să arătăm că suntem şmecheri şi nu ne ducem până în bucătărie pentru o cană de apă. nu mai suntem şmecheri
acum ..suntem proşti că trebuia să punem ceaiul şi dup-aia apa. acum deschidem cutia cu ceai granulat de gogâie ce suntem şi începem operaţiunea: alegem cele mai fine şi gustoase boabe, măsurăm fiecare picătură de apă, acum amestecăm cu o mişcare circulară de 1080 de grade şi o viteză de 50 de rotaţii pe minut.
schimbăm sensul de rotire şi facem aceeaşi operaţie timp de 1 minut. acel minut s-a dus şi mă doare mâna de parcă aş fi dat la labă 40 de min.
degustăm conţinutul, scuipăm în cuva special amenajată de lângă birou.. adică coşul de gunoi. conţinutul este bun.
deschidem cu dexteritate pachetul de ţigări cu o ţigară în el şi constatăm că de fapt nu mai este niciuna în el.
deschidem alt pachet, scoatem o nouă ţigară şi o aprindem folosind instrumentul numit aruncător de flăcări de buzunar.
degustăm din nou ceaiul de lămâie şi constatăm că este perfect şi foarte bun de băut
sfârşit. şi aşa se încheie .. reţeta de acasă3"
Conversaţie inteligentă a lu' Mihai. Totuşi, mi s-a părut bună de postat. Enjoy!
*îmi cer scuze pentru lipsa de majuscule. După ce am pus diacritice, m-am plictisit.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Cum altfel?
Se putea să nu mai facem o tâmpenie? Se pare că nu. Fără să mă pierd în descrieri lungi şi alambicate despre ce am mai făcut şi de data asta, mi-am făcut blog cu Steph! Nu e de parcă l-am făcut pentru cine ştie ce scop, dar trebuie toată lumea să se relaxeze undeva, până la urmă, nu?
E la început rău, iar noi vă invităm să îl citiţi, să îl urmăriţi şi să daţi comment. (Dacă vă lasă inima, bineînţeles.)
http://chibritelu-colorat.blogspot.com/ vă aşteaptă şi promite să nu vă dezamăgească.
Eu le mulţumesc tuturor celor care se îndură să dea un click. Vă iubesc, lume!
E la început rău, iar noi vă invităm să îl citiţi, să îl urmăriţi şi să daţi comment. (Dacă vă lasă inima, bineînţeles.)
http://chibritelu-colorat.blogspot.com/ vă aşteaptă şi promite să nu vă dezamăgească.
Eu le mulţumesc tuturor celor care se îndură să dea un click. Vă iubesc, lume!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





