Artistă

Mă hotărâsem asupra unor haine. Apoi, nu am fost în stare să-mi găsesc maieul și toată ținuta a picat. Am sfârșit într-o fustă scurtă, neagră și mulată peste niște dresuri negre, cu un maieu roșu și o cămașă neagră pe deasupra, părul prins, cercei cu ași de cupă și o bandană roșie. Fondul de ten, rimelul și rujul roșu s-au bucurat nespus să fie scoase de la naftalină. Nu m-am machiat de o grămadă de timp. M-am încălțat în teneși, cum am vrut, iar imensul Converse Player m-a ajutat să car după mine o geacă, umbrela, caietul, cartea, foile pe care aveam poeziile scrise, portofelul, un pix, abonamentul, o oglindă, ochelari de soare și rujul, el fiind singura piesă din machiajul impecabil cu care plecam de-acasă care putea să se deterioreze în cele patru ore jumate pe care aveam să le petrec la repetiții și mâncând pizza care ni se promisese.
Odată ajunsă, am fost bombardată de tot felul de oameni care vroiau să mă salute, să știe ce fac, cum mă simt, dacă am tot ce am nevoie și care, mai apoi, mi-au pus corzile vocale la lucru în cele douăzeci de minute (care mie mi s-au părut vreo două ore) de vocalize. După ce am fost cu toții de acord că eu sunt ok, pregătirea s-a extins asupra celeilalte tipe care avea să cânte cu mine, timp în care eu am dat gata vreo două sticluțe de apă. Repetiția a fost un succes. Ne-am chinuit cu toții să ne ajutăm unii pe alții, mai ales eu, fiind singura care nu avea emoții.
După probele de microfon, în timpul cărora s-a strâns un public generos, am început și noi. A fost genial. Muzică, poezie, dans, muzică, poezie, mai multă muzică, dans... Și le-a plăcut la nebunie! Ei ne-au aplaudat și noi le-am mulțumit că au fost un public excelent și că au venit să ne vadă.
Pe drumul spre casă am vorbit cu mama și i-am explicat că mă îmbrăcasem așa din cauză că asta era imaginea pe care mi-o făcusem într-una dintre poeziile pe care le scrisesem și citisem aseară. Am văzut-o pe una la un moment dat uitându-se la teneșii mei și zicându-i alteia ceva. Cred că se prinsese că poezia era despre mine. Mi-a părut bine. Apoi, am început să vorbim despre cât de ciudat arătam la ora unșpe noaptea într-un autobuz. I-am povestit că a fi artist scuză orice. Nu conta că eram ciudat îmbrăcată. Sunt artistă și am voie. Nu sufăr de chestia asta, dar așa e. Dacă nu ești artist, ești doar ciudat, nu?
Am ajuns acasă, am mâncat și am rugat pe toată lumea să nu mă trezească toată ziua, înainte de a mă cufunda în așternuturi și perne.
Azi stau și citesc. Încă mai sunt obosită după săptămâna asta de muncă intensivă pentru spectacolul de aseară, dar nu regret nimic.
Am terminat The Silver Linings Playbook. Merită citită!

Leapșa nouă

Fără prea multe introduceri, leapșa de pe blogul Julietei (unde se găsesc, de altfel, toate).

1. Ultima ta relație a fost o greșeală?
Nu, m-a salvat de la a lua o decizie greșită.

2. Ce faci când ești trist?
Ori ascult, ori fac muzică, ori scriu. Scriu îngrozitor de mult.

3. O persoană pe care nu o vei uita niciodată?
Nu pot alege una.

4. Prietena care nu te-a trădat niciodată?
Dana, Laura, Molly. Le iubesc pe toate trei!

5. Vorbeste-mi despre pasiunea ta cea mai mare.
Sună complicat, da-i foarte simplu: fac muzică și asta îmi ocupă tot timpul. -Guess Who

6. Trei adjective care te descriu.
Puternică, amuzantă și cu încredere de sine.

7. Te placi? Ai schimba ceva la tine?
Nu pot spune că sunt perfectă, dar nici nu aș schimba nimic la mine.

8. La ce te gândești acum?
În mod sigur la el.

9. Ultima melodie dedicată ție. De la cine?
Cred că a fost Sonny Flame - Vin, de la Răzvan.

10. Ce job ai vrea să ai?
Muzician, psiholog, make-up artist sau informații cu clienții pentru organizații care promovează arta.

11. Tatuaje?
Posibil.

12. Piercing-uri?
Posibil.

13. Ultima carte citită?
Extravagantul Conan Doi de Vlad Mușatescu. Nu-i rea.

14. Ultima călătorie făcută?
În Madeira, de Paștele Catolic.

15. Crezi în a doua șansă?
Nu, dar cred că, uneori, merită acordată.

16. Cuvântul preferat?
Nu m-am gândit la asta niciodată.

17. Filmul preferat?
The Nightmare Before Christmas!

18. Cadoul pe care îl primești cel mai des?
Tot felul de accesorii.

19. Ce crezi că crede lumea despre tine?
Nu prea mă interesează, dar știu că majoritatea cred numai invers decât sunt de fapt.

20. Ai mâncat vreodată atât cât să ți se facă rău? Ce anume?
Nu cred.

21. O lege zice că trebuie să renunți la unul dintre simțuri. La ce renunți?
La miros.

22. Te-ai îndrăgostit vreodată de o persoană pe care la început nu o suportai?
Nu.

23. La ce vârstă ai primit primul sărut?
12 ani.

24. De câte ori ai fost lăsată de iubit?
De două ori, dacă țin minte bine.

25. De când îți cunoști cel mai bun prieten?
Cea mai lungă prietenie e de... Vreo șapte ani.

26. La ce vârstă ți-ai început viața sexuală?
Murea cine a scris leapșa dacă nu întreba ceva despre sex.

27. Cui i-ai zis ultima minciună? Era o minciună mare?
Unei fete din școală. I-am zis că nu sunt cu cine sunt de fapt.

28. Pentru ce minți, de obicei?
Pentru a mă scoate din tâmpenii care nu sunt necesare.

29. Ai înșelat vreodată? Ai fost înșelată?
Nu și da.

30. Fondul telefonului tău? Dar al desktop-ului?
Pe telefon am unul negru, simplu. Pe desktop, una cu un desen al sistemului solar.

31. De ce îți este cel mai frică?
De singurătate.

32. Ce te deranjază cel mai mult la persoanele din jur?
Mor pe ăia care nu mă cunosc și nu mă suferă, că așa au auzit ei.

33. Ultimul mesaj trimis?
Acum vreo trei minute.

34. Ultimul mesaj primit?
Acum vreo trei minute și ăla.

35. Ultima oară când ai plâns?
Acum vreo două-trei luni.

Analiză

De ce nu mai scrii așa de mult ca înainte?
Nu știu, parcă nu mai am despre ce.

De ce spui asta?
Nu mai e ca înainte. Înainte mergeam pe stradă și vedeam o frunză despre care vroiam să scriu pe blog și o făceam. Acum nu mai e așa. Parcă nimic nu îmi mai atrage atenția.

Ai găsit vreo cauză?
O să sune extrem de stupid. Cred că e din cauză că sunt fericită. M-am obișnuit ca blogul să fie un fel de refugiu. Era o chestie la modul ”ah, stai, mi s-a întâmplat ceva, hai să scriu!”. Doar așa scriam. Nu erau experiențe, amintiri, sentimente... Erau chestii care mi se întâmplau. Acum mi se întâmplă din ce în ce mai multe de la zi la zi, dar parcă nu-mi mai vine să scriu despre ele. Pe cine ar interesa de frunza mea? Nu știu dacă are vreun sens ce spun.

Are. Ai zis că ești fericită. Cum afectează asta ce și cum scrii?
Afectează, în mare măsură, prin a diminua. Scriu la fel, zic eu. Poate nu mai sunt așa de coerentă, deși nu-mi dau seama de ce. Parcă nu mai sunt în stare să fac nimic. Orice ar fi, parcă ceva nu e bine și știu că pare, dar nu mă critic exagerat de mult. Pur și simplu știu când să mă opresc din a face ceva, dacă nu fac cum trebuie. Nu zic că nu-mi place ce scriu, dar e diferit și cred că era o idee mai bine înainte. Scriu mult mai puțin, e clar! Cât despre fericire în sine, parcă îmi ocupă tot timpul. Cred că asta se întâmplă de fapt. Sunt așa de plină de viață și de energie încât am uitat să mă mai și calmez și să realizez că sunt în jurul meu niște chestii care chiar trebuiesc spuse, întâmplări care merită împărțite și cu alții.

Cum te simți?
Cam aiurea, sinceră să fiu. Mă chinui de aproape trei ani să țin un blog în picioare, am acumulat niște cititori care nu știu sigur că mă citesc și am scris o grămadă! E o muncă titanică să nu abandonezi un blog timp de trei ani, părerea mea. Plus că m-am și ocupat de el. Doar în ultima vreme m-am lenevit. Mă simt aiurea față de mine, în primul rând, pentru că am pus osul la o treabă și acum că nu mă mai motivează nimic, mi se pare că pot să renunț și nu vreau să am impresii de genul ăsta. Vreau să îmi revin. Apoi, mai sunt și cei care citesc despre frunza mea aici și mă simt aiurea și față de ei, deși pe majoritatea nu-i cunosc. Respect oamenii care mă apreciază. De ce să mă lenevesc? N-am nicio scuză!

Crezi că va ajunge vreodată discuția asta la tine pe blog? 
Hahaha, probabil.

Hai să terminăm frumos. Ce le-ai transmite cititorilor?

Asta:

Na că m-am întors!

– Atenție! Urmează un post lung! – 

M-am întors, fraților. A fost mișto vacanța. Madeira e super. Au străzi curate și peisaje incredibile, iar tot ce a fost făcut acolo este construit în ultimii zece ani cu bani europeni. De ce la ei se poate și în România, nu?!
În altă ordine de idei, sunt trei chestii pe care vreau să vi le spun, niște nimicuri (că pe mine nu mă impresionează lucrurile mari) cu care am rămas din vacanța asta.

Paștele Catolic
Ăsta fu pe 31 martie, când eu deja îmi vedeam de vacanța mea frumoasă și mă plimbam cu ai mei pe lângă portul principal din Funchal, capitala insulei. Și cum ne plimbam noi frumos, începu să plouă torențial, iar prietenul maică-mii îmi dădu hanoracul lui și asta eram eu care mergeam prin ploaie printr-un oraș necunoscut într-un hanorac care ar fi putut să mai îmbrace comod încă una ca mine. Plimbându-ne, ajungem la o biserică unde bineînțeles că se ținea slujba de Paște. Acum, ce trebuie să știți despre mine e că nu prea mă interesează religia. Nu cred în foarte multe chestii, dar în același timp, cred în cele mai idioate. Asta și faptul că nu suport slujbele din simplul motiv că, atunci când aveam cinci ani, mama m-a ținut în picioare două ore în timpul unei slujbe și mi-a omorât picioarele treaba asta.
Ai mei, bineînțeles că au vrut să mergem la biserică. Eu, bineînțeles, nu, dar cum mereu nimic nu iese cum îți propui, a trebuit să mergem. Și stăteam în biserica aia în hanoracul meu cu trei mărimi mai mare, cu gluga pe cap și nu prea mă impresiona nimic. Biserica, evident, plină, preotul, în față zicând de Dumnezeu în portugheză și eu, acolo, în spate, total dezinteresată. Mama îmi zice să mă rog de sănătate și, în capul meu, îl rog pe Dumnezeu, dacă există, să ne dea sănătate, cum vrea mama, și continui cu uitatul în jur, că asta fac oamenii când se plictisesc, dar apoi... Apoi a început corul să cânte. Nu știu ce cântau, dar cântau frumos. Atât de frumos încât m-am oprit și m-am întors cu fața spre locul de unde se auzeau vocile. Mi-am dat gluga jos din cap și am plecat capul în semn de respect. S-au oprit foarte repede. A fost un moment scurt, dar m-a marcat profund. Apoi, toată lumea a început să dea mâna cu persoana de lângă ei și am dat mâna cu o tanti, iar tanti asta părea așa de fericită să dea mâna cu mine și cu mama dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles niciodată. Presupun că, pentru ea, a fost un sentiment ca atunci când dai cuiva lumină.
Am plecat din biserică fericită că am intrat. A fost o experiență ciudată, dar interesantă în același timp. Cam asta cu Paștele.

Cuplul
În aceeași zi cu Paștele, tot plimbându-mă pe străzile lor, apar în fața mea un tip și-o tipă. Evident că nu le-am dat importanță, un el și-o ea care se țin de mână. Ce-i așa mare brânză? Toată lumea face asta, nu? N-am vrut să le dau importanță, dar cum mergeau în fața mea, mă uitam la ei fără să vreau, așa că am început să-i studiez. Naiba, ce era să fac? Și așa am început să mă uit la cum se țineau de mână și am observat cât de mult își puteau fâțâi mâinile una într-alta. Am râs în sinea mea când mi-am dat seama de fapt că el vroia s-o țină pe ea de mână mai mult decât vroia ea să fie ținută. Mi s-a făcut milă de amândoi. De ea, pentru că nu era într-o situație prea genială și de el, pentru că, una la mână, era refuzat, a doua la mână, nu era în stare să înțeleagă mesajul.
Dar apoi ei au traversat și eu i-am păstrat în minte cu ideea de a vă povesti vouă despre ei și nimic mai mult și, la fel ca și ei, am mers mai departe.

Excursia
Fu o altă zi când eu și ai mei plecarăm în cea mai plictisitoare excursie din toate excursiile făcute de noi în toate vacanțele pe care le-am avut. Ei și cum n-aveam ce face la un moment dat, așteptând să se facă ora de plecare dintr-un popas, mi-am scos caietul și am scris o poezie. Naiba, ce era să fac?! N-am s-o pun pe blog totuși. Nu e destul de decentă pentru publicare. În schimb, mă aveți pe mine cu caietul și creionul meu faimos. Prietenii știu de ce.

Și cam asta despre vacanța mea. Vă mulțumesc dacă ați avut răbdare cu post-ul meu imens. Îmi cer scuze, dar chiar vroiam să spun toate chestiile astea. Asta sunt eu. Călătoresc mult și văd multe. Rămân cu puține, dar mereu am un motiv pentru ele.
Am revenit.

Plec

Mi-am făcut toate bagajele și arăt prezentabil pentru o țară străină. Mâine o să plec de-acasă pe jumătate adormită și am să-mi mai revin de-abia la aeroport. Am să dau check-in pe facebook de-acolo pentru că eu nu pot pleca fără să anunț vreo 600 de oameni de chestia asta. Am să dorm în avion ascultând muzică și mama o să-mi facă poze despre care n-am să știu. Am să mă trezesc și am să mănânc sendvișuri cu salam, cașcaval și margarină. Ai mei or să-și fumeze țigările electronice în toaletă.
O să stau departe de tot ce știu pentru un timp. Plec în Madeira. O să ies puțin din frigiderul în care trăiesc și or să mă lase portughezii să stau în bucătărie, dacă nu mă bagă în cuptor deja. Sper să am wireless la hotel. Vin peste o săptămână. Am să mă întorc la cotidian și la el. Îmi iubesc viața!
Mâine plec.

Auto-promovare

După cum v-am obișnuit, sunt o persoană destul de activă pe aproape orice fel de platformă de socializare dezvoltată de Google (în afară de Google+, mi-am dezactivat contul ieri, când chiar am avut opțiunea în față, cu o plăcere greu de imaginat). Blogger și YouTube sunt cele principale. Și, după cum știți sau măcar după cum eu aș fi sperat să vă dați seama până acum, am două mari hobby-uri: vorbesc despre chestii și cânt despre chestii. Dacă e ceva care m-a inspirat, voi răspunde la stimul într-un fel sau altul. Dar! A răspunde la chestii presupune a avea mijloacele necesare sau măcar a avea posibilitatea de a le creea/procura după caz. Până acum, am scris mult fără să spun nimic. Asta e partea în care vă veți opri din citit în mod inconștient și vă veți întreba în căpșoarele voastre "ok, înțelegem, dar ideea care e?".
Ideea, dragii mei, este că mi-am creeat un mijloc de exprimare nou și cu potențial sporit (cred eu). Mi-am făcut canal nou de YouTube. Asta nu înseamnă că nu îl păstrez și pe cel vechi. Simțiți-vă cât de liberi se poate în a da click pe subscribe, a da click pe share, a da click pe like și a lăsa comment-uri. Pentru canalul nou, știu că poate fi puțin prea devreme, dar dacă sunt lucruri despre care vreți să vorbesc, spuneți-mi în comment-uri aici, pe canal sau unde-o fi. Îmi puteți scrie pe facebook fără să trebuiască ca eu să vă fi adăugat la prieteni în prealabil. Pe parcurs, dacă merge faza cu "Ioana vorbește" (proiectul pentru care am deschis canalul nou), presupun că voi fi pe jumătate forțată să îmi fac o pagină de facebook de sine statătoare unde îmi veți putea explica ce vreți să vedeți la mine și unde vom putea vorbi de parcă ne cunoaștem de-o viață, cum fac cu toată lumea oricum. Așa, dacă mai aveți sugestii sau pur și simplu vreți să vorbim, îmi puteți scrie pe mail pe care îl găsiți pe profilul meu de blogger.
Cred că n-am ratat nimic. Recapitulând: îmi fac reclamă la YouTube pe blog și facebook, îmi fac reclamă la blog pe YouTube și la facebook nu am de ce să îmi fac reclamă pentru că nu am pagină cu buton de like în dreapta sus, ci profil de utilizator normal, ca toată lumea. Da. Vă mulțumesc din suflet pentru susținere și ne vedem pe rețele!

Leapșa 200

Leapșa este luată, ca de cele mai multe ori, de la Julieta.

200. Numele băiatului de care îmi place: Gavin, deși nu o recunosc prea des.
199. M-am născut în anul: 1996.
198. Sunt foarte: încrezătoare în forțele mele.
197. Firma telefonului meu este: Samsung.
196. Culoarea ochilor mei este: căprui.
195. Măsura mea la pantofi este: 38.
194. Măsura mea la inele este: M cred.
193. Înălțimea mea este: 1,63.
192. Sunt alergică la: proști.
191. Prima mea mașină a fost: n-a fost.
190. Primul meu serviciu a fost: nici ăsta n-a fost.
189. Ultima carte pe care am citit-o a fost: acum mult timp, dar Last Breath de Rachel Caine.
188. Patul meu e: cel mai comfortabil pat din casă.
187. Animalul meu de companie este: nu este.
186. Prietena mea cea mai bună este: Dana și Laura, ca întotdeauna.
185. Șamponul meu preferat este: Elvive, ăla negru cu roz.
184. Xbox sau PS3? Niciuna.
183. Pușculițele în formă de porci sunt: cele mai adorabile!
182. În buzunarele mele: este iPod-ul, de cele mai multe ori.
181. În calendarul meu: sunt date.
180. Căsătoria este: un moft.
179. Spongebob poate: să salveze pești de la înec.
178. Mama mea este: genială!
177. Ultimele trei albume cumpărate: AFI - Sing the Sorrow, Lady Gaga - The Fame și nu îmi mai amintesc, cred că primul de la Fly Project.
176. Ultimul filmuleț văzut pe YouTube: ăsta. Share pe unde se poate și subscribe, dacă vă lasă inima.
175. Câți verișori ai? Unul.
174. Ai frați? Nu.
173. Părinții tăi sunt divorțați? Da.
172. Ești mai înaltă ca mama ta? Nu.
171. Cânți la vreun instrument? La chitară.
170. Ce ai făcut ieri? Am mers la școală.

Cred în...
169. Dragoste la prima vedere: da.
168. Noroc chior: da.
167. Norocul începătorului: nu.
166. Puterile tale: mai absolut ca votca!
165. Extratereștri: da.
164. Rai: nu.
163. Iad: nu
162. Dumnezeu: nu știu să vă spun.
161. Horoscop: da.
160. Suflete pereche: încă mă hotărăsc.
159. Fantome: nu.
158. Căsătoria dintre două persoane de același sex: da.
157. Război: nu.
156. Politică: nu.
155. Magie: da.

Asta sau cealaltă...
154. Pupici sau îmbrățișări: ambele.
153. Beat sau drogat: beat.
152. La telefon sau online: la telefon.
151. Roșcați sau bruneți: blonzi!
150. Blonde sau brunete: brunete.
149. Rece sau cald: cald.
148. Vară sau iarnă: vară.
147. Toamnă sau primăvară: toamnă.
146. Ciocolată sau vanilie: vanilie.
145. Zi sau noapte: noapte.
144. Portocale sau mere: mere.
143. Păr drept sau creț: drept.
142. McDonald's sau Burger King: Burger King.
141. Ciocolată albă sau cu lapte: cu lapte.
140. Mac sau PC: PC.
139. Șlapi sau tocuri: șlapi.
138. Urât și bogat sau frumos și sărac: frumos și sărac.
137. Cola sau Pepsi: Pepsi.
136. Hillary sau Obama: Obama.
135. Îngropat sau incinerat: îngropat.
134. Cântat sau dans: cântat.
133. Coach sau Chanel: Chanel.
132. Kat McPhee sau Taylor Hicks: nu am auzit de Taylor Hicks, deci Kat McPhee.
131. Oraș mare sau mic: mare.
130. Wal-Mart sau Target: întrebați-i pe americani.
129. Ben Stiller sau Adam Sandler: Adam Sandler.
128. Manichiură sau pedichiură: manichiură.
127. Coasta de Est sau Coasta de Vest: Coasta de Est.
126. Ziua ta sau Crăciunul: Crăciunul.
125. Ciocolată sau flori: ciocolată.
124. Disney sau Six Flags: Disney.
123. Yankees sau  Red Sox: subtitrarea?

Părerea mea despre...
122. Război: puțin inutil.
121. George Bush: fostul președinte al Americii.
120. Căsătoria între gay: ceva ce trebuia acceptat de lege mai de mult, ceva ce trebuie acceptat de societate mai repede.
119. Alegerile politice: un fel de a schimba situația.
118. Avort: o opțiune.
117. MySpace: Dumnezeu să-l odihnească!
116. TV: un lucru pe care nu îl folosesc.
115. Părinți: cei care poți fi siguri că nu mai sunt virgini.
114. Cei care te înjunghie pe la spate: lași.
113. Ebay: un site de pe care nu cumpăr, nu am cumpărat și nu voi cumpăra vreodată.
112. Facebook: locul unde începe toată drama.
111. Munca: o necesitate.
110. Vecinii mei: puțin ciudați.
109. Prețul la benzină: în continuă creștere.
108. Designerii: oameni creativi și ușor nebuni, în majoritatea cazurilor.
107. Facultatea: o opțiune.
106. Sporturile: cele care te ajută să slăbești.
105. Familia: a mea? Foarte mică.
104. Viitorul: în fața mea.

Ultima dată când...
103. Am îmbrățișat pe cineva: azi pe la cinci.
102. Am mâncat: acum vreo două ore.
101. Am văzut o persoană pe care n-o mai văzusem de mult timp: marți.
100. Am plâns de față cu cineva: luna trecută.
99. Am mers la cinema: nu mai țin minte.
98. Am luat o vacanță: de Crăciun.
97. Am înotat în piscină: în octombrie.
96. Am schimbat un pampers: n-am schimbat un pampers.
95. Mi-am făcut unghiile: luni.
94. Am mers la o nuntă: când aveam vreo 11 ani.
93. Am avut mâna în ghips: nu am avut mâna în ghips.
92. Mi-am dat un piercing: nu mi-am dat niciun piercing, deși vreau să-mi dau.
91. Am încălcat legea: prin iunie anul trecut.
90. Am trimis mesaje: azi.

Persoana...
89. Care te face să râzi cel mai mult: încă mă decid.
88. De care îmi e dor când plec de-acasă: mama.
87. Cu care am văzut ultimul film: um.. Cred că cu colegii de la engleză.
86. Cu cele mai drăguțe calități: asta e o întrebare capcană? Cred că Dana.
85. Cu cea mai drăguță față: Molly.
84. Care mă urăște necondiționat: Ashleigh.
83. Care face totul bine: nu cunosc o persoană ca asta.
82. Care merge la toate concertele șmechere: Zozo și Alexa (nu uit că ați mers la Bon Jovi când eu nu eram în țară).
81. Care are aceeași zodie ca și a mea: Răzvan.
80. Cu care am vorbit cel mai mult azi: mama.
79. De care mi-a plăcut prima oară: un fost coleg de grădiniță de care nu am mai auzit din 2001.
78. Față de care nu pot ascunde nimic: Laura. În mod sigur ea!
77. Care a spus la ce mă gândeam ultima oară: Radu.
76. Cu care vorbesc acum: cu nimeni.
75. Care va avea același serviciu ca și mine peste câțiva ani: nu știu.
74. Care va fi mai bună ca tine la orice: încă nu am întâlnit așa ceva.
73. Pe care o vei vedea mâine: nu cred că voi vedea pe cineva mâine.
72. Care te-a trezit azi: Laura.
71. Care ți-a marcat vara trecută: Mihai.
70. Care te va suna săptămâna următoare: nu știu.
69. Cu un animal șmecher: Tudi Popa, bineînțeles!

Cel mai...
68. Nașpa sunet din lume: alarma mea.
67. Rău lucru care ți se poate întâmpla: să întârzii undeva.
66. Frumos moment din lume: am spus-o și am să o mai spun, cel mai frumos moment este când ai făcut de unul singur ceva bun din nimic.
65. Trist lucru care mi s-a întâmplat: nu știu. Au fost multe momente triste. Nu pot alege unul.
64. Amuzant om din lume: cred că Gavin. Dacă nu, în mod sigur Răzvan!
63. Frumos om din lume: um... Connor Anderson!
62. Rău lucru de luni: două ore de franceză.

Ala-n dala...
61. Mașina mea: va fi un Mini Cooper.
60. Mă dezgustă: minciuna.
59. Ultimul film la care am plâns a fost: Naruto se pune?
58. Părul meu este: în așteptarea unui tuns.
57. Serialele la care te uiți: Naruto se pune?
56. Site-ul preferat: weheartit.com.
55. Vacanța de vis: Canada, New York, Bahamas, Hawaii!
54. Durere înseamnă: suferință.
53. Cum îți plac ouăle? Omletă.
52. Camera mea e: foarte dezordonată.
51. Celebritatea preferată: este, a fost și va rămâne Marilyn Monroe.
50. Unde aș vrea să fiu? În pat. Și sunt.
49. Vreau copii? Da.
48. M-am îndrăgostit vreodată? Da, și nu-mi mai trece.
47. Cine e cea mai bună prietenă? Vezi numărul 186.
46. Prietene sau prieteni? Amândouă!
45. Lucrul care mă face fericită cel mai des: în mod sigur ciocolata!
44. O persoană pe care aș vrea s-o văd: pe Laura.
43. Am plănuit ce se va întâmpla cu mine în următorii cinci ani? Mai mult sau mai puțin.
42. Am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac până să mor? Nu, dar vreau să mă apuc.
41. Am ales deja numele copiilor mei? Nu.
40. Ultima persoană care m-a enervat: Ashleigh, cea care mă urăște fără motiv.
39. Aș pleca în: n-aș pleca.
38. Aș fi vrut să fiu: doi centimetri mai înaltă.

Preferințe...
37. Bomboane: M&M's.
36. Mașini: Mini.
35. Președinte: Băsescu.
34. Țara vizitată: Grecia.
33. Rețea de telefonie: Trei.
32. Sportiv: nu le am pe-astea.
31. Actor: Johnny Depp.
30. Actriță: Emma Stone.
29. Cântăreață: Taylor Momsen.
28. Trupă: nu am, dar îmi plac You Me at Six, the Script și Falling in Reverse.
27. Magazin de haine: Primark, nu mă interesează ce crede lumea!
26. Supermarket: Sainsbury's.
25. Serial: Naruto se pune?
24. Film: The Nightmare Before Christmas.
23. Site: vezi numărul 56.
22. Animal: câinii, cred.
21. Parc: Cișmigiu.
20. Vacanță: Lanzarote, Spania.
19. Sport: înotul.
18. Joc: spider solitaire.
17. Revistă: Bravo.
16. Carte: The Morganville Vampires, toate cărțile.
15. Zi a săptămânii: marți.
14. Plajă: Vama Veche.
13. Concert: Fără Zahăr.
12. Lucru de gătit: musaca de cartofi.
11. Mâncare: de cartofi.
10. Restaurant: Pizza Hut se pune?
9. Radio: Rock FM.
8. Materie: muzică.
7. Parfum: Daisy de la Marc Jacobs.
6. Floare: crin.
5. Culoare: roșu.
4. Gazdă de talk show: nu știu.
3. Comediant: Teo - Deko Cafe.
2. Rasă de câine: husky.
1. Am răspuns sincer? Clar!

Da...

Neaţa! Ştiu că n-am mai scris de mult. Scuze. Mă ţin de luni să vă povestesc de un proiect în care m-am băgat şi tot nu sunt în stare. I-am dat unei prietene un mail despre asta. Cred că am să-l pun şi aici, dar nu acum.
Postez de pe telefon, de-aia nu am poză. Nu mai am laptop. Mi-au spart casa joi. Până îmi vine ăla nou, aşa o să vorbim. Eu am să vă scriu cel mai probabil din pat şi voi o să citiţi, când aveţi timp, din spatele unui monitor decent.
Mor! Mor pentru că mi-au luat numai ce foloseam zi de zi. Mor pentru că mi-am pierdut toate fişierele. Mor pentru că trebuie să aştept să-mi vină altul nou. Or să moară şi hoţii de blestemele lu' bunică-mea de-acolo, de unde e. Ea mi-l luase şi ştiu cum ar face dacă ar afla. Dar ştie. Le vede pe toate de-acolo, din cer.
Revin cu informaţii despre proiect când voi avea o modalitate normală de a da copy-paste. Mii de scuze!

Poate că am stat prea mult

Salutare, bloggeri!
Am venit să vă spun că... Ah, cum să încep? Vreţi o introducere? Ştiu! Aş putea să fac una dacă vreţi. Dar ar fi scurtă şi plictisitoare. Neah, nu merită introducere.
Şi atunci ce vă fac? Vă spun direct? Dar n-are farmec! Ah, fir-ar să fie! Vreţi să vă spun? Aş putea să fac şi asta. Dar nici aşa parcă nu-i bine...
Bine, vă spun. Se pare că iar am prins rădăcini într-un singur loc. Plec în Maroc, fraţilor! Ne vedem pe 26.

Crăciun fericit! :)

Mini-vacanţă

Ce credeţi, fraţilor? Am decis să îmi iau o vacanţă cu ai mei! Mă retrag în Creta pentru următoarele zile şi, cât timp toată lumea va fi aici îngheţând în minunata noastră clonă a Polului Nord, eu voi fi la căldurică bronzându-mă de zor.
Ne vedem de Halloween!

Domnişoara cu părul în culori

În premieră şi special pentru Terra, am pus cap la cap un mod de a mă descrie. Bine, nu vă gândiţi că am stat să mă gândesc sau, mai ştiu eu, să-mi pun capul la contribuţie. Nu. Pur şi simplu, am realizat câteva chestii.
Totul a început cu Onision (a.k.a. super youtuber-u' pentru cunoscători) care mi-a schimbat total modul de a gândi despre unele chestii. Omul este super genial, vă recomand din suflet tot ce face şi toate canalele de YouTube pe care le administrează în prezent. Destul cu reclama! De la el am aflat despre o reţea de socializare care celor care vor da click li se va părea ori o mare porcărie, ori o super-chestie pe care tehnologia ne-o pune la dispoziţie. Eu încă mă decid. Cum spuneam, chestia se numeşte View şi că avertizez cu privire la faptul că este 100% nocivă. Combină facebook, twitter şi tumblr într-o mega reţea de socializare unde tot ce zboară se mănâncă şi orice e posibil. Crează dependenţă! La vreo două zile după ce am intrat în "febra view", am început să mă consider mai artistă ca niciodată. Azi, mi-am dat o palmă în cap şi am realizat că sunt o mediocră cu idei prea multe în cap.
Azi mi-am bătut recordul de ciudată. Am reuşit să îmi fac curăţenie în cutiuţa mea minusculă cu cercei. Am 33 de perechi, pentru amatori. Am realizat că mi-am luat şase perechi în două zile. Am realizat că nu ştiu pe nimeni care să aibă chestii la fel. Am realizat că ar trebui să fie ilegal să fii ca mine. Mi-am propus să mă distribui câte una pe univers descoperit. Adică, undeva într-un viitor îndepărtat, când oamenii îşi vor da seama că nu suntem singuri în univers, am să ies din gheaţă (am de gând să mă congelez, nu să mor ca proasta), mă voi clona şi mă voi da mai departe ca leapşa sau ca "distribuie" pe facebook.
Până acum, sunt o ciudată care se crede artistă din cauza unei aberaţii de pe internet. În continuare, am pretenţia că ştiu ce e iubirea. Iubirea e atunci când nu îţi vezi viaţa fără o persoană, când sunteţi fericiţi împreună, când clipa curge şi nu se mai opreşte şi n-ai mai avea nevoie de nimic altceva. Aşa ca noi! Da, cred că am întrerupt explicaţia prost.
În fine! Nu trebuie să aibă sens. Trebuie să fiu eu, iar eu nu am niciodată sens şi sunt fericită aşa.

- Sfârşit -

Leapşa de la Julieta

*Leapşa a fost preluată de pe blogul Julietei.

11 lucruri despre mine:
Starea mea de spirit este direct proporţională cu felul în care îmi arată părul.
Am plecat din ţară şi nu sufăr.
Nu mi-aş vedea viaţa fără artă.
Mă plimb singură foarte mult.
Port cercei ciudaţi.
Am o obsesie pentru "The Nightmare Before Christmas".
Ador să călătoresc.
Îmi verific telefonul când mă trezesc de parcă ar fi ziarul de dimineaţă.
Am o obsesie pentru posterele cu "Keep calm".
Ascult orice fel de muzică.
Mă îndrăgostesc repede şi îmi trece greu.

1. Cum ai vrea să îţi petreci restul verii?

Vreau să mă plimb mult prin locuri noi, cu oameni noi. Vreau să simt că e vară!

2. Dacă ai fi un sentiment, care ai fi?

Cel pe care îl ai când ştii că ai făcut ceva bun singur şi din nimic.

3. Îţi plac animalele? Care?

Îmi plac toate animalele, dar să nu le am eu.

4. Dacă mâine ar fi ultima ta zi, cu cine ţi-ai petrece această ultimă zi?

 Cu mama.

5. Cel mai frumos loc în care ai călătorit?

Skiatos, Grecia.

6. Ai vrea să schimbi ceva la tine?

Sunt prea pofticioasă.

7. Ce înţelegi prin cuvântul "prietenie"?

Relaţia dintre doi oameni cărora nu le pasă de ce haine porţi, ce maşină ai, ce lucrează ai tăi, de câţi bani dispui, prin ce locuri umbli sau cât de ciudat eşti, ci de ce persoană ştii să fii şi eşti.

8. Ce înseamnă pentru tine prietenii?

Cei prin care Dumnezeu îşi cere scuze de la rude.

9. Ce părere ai despre "regrete"?

Cât timp nimeni n-a murit, cevaul ăla pe care îl regreţi, te-a făcut să zâmbeşti la un moment dat, deci regretele nu îşi au rostul. 

De la mine pentru voi:

Unde ţi-ar plăcea să stai?

Cu ce actor te-ai căsători mâine?

Descrie-te printr-un titlu de film.

Ce te vezi făcând peste cinci ani?

Pentru ce merită să trăieşti?

Ce te inspiră?

Dacă ai putea dona bani pentru o cauză, care ar fi ea?

Cel mai mare defect al tău.

Visul tău de mic copil.

Leapşa merge la: Geo, Steph, Rebeca şi Suflet.

Am început să mă prind

Cum ieri am învăţat despre ACTA, azi m-am gândit să învăţ despre Illuminati. Da, ştiu, sunt în urmă, dar hei! Chiar m-a ajutat la ceva.
Cum mă plimbam eu frumos pe Wikipedia şi citeam, am aflat că asta este o organizaţie antică şi de demult care rulează aşa palmat din secolul al XVIII-lea şi a avut ca scop dintoteauna adunarea intelectualilor bogaţi şi puternici în societate în această grupare secretă a iniţiatorilor de noi idei şi a creatorilor noii specii. Totul le-a mers bine până într-o zi când lumea a aflat de unul dintre ei şi de atunci capii organizaţiei au început să se sinucidă, să dea foc la dovezi, iar cei rămaşi au început să înfigă cuţite unul în spatele celuilalt. După asta, un Papă al momentului s-a trezit să le spună că lucrurile în care cred ei sunt puţin cam dubioase şi că nu prea se potrivesc cu învăţăturile bisericii, chestie care, la ora aia, era cam nasoală.
Citesc frumos mai departe şi aflu că această organizaţie de intelectuali frumoşi şi cinstiţi ar fi strâns legată de New World Order (NWO), adică Odinul Noii Lumi. Dau frumos click pe el şi aflu că este o aberaţie politică (nu ştiu cum doar de chestii politice dau în ultimul timp) care ar vrea ca, în viitor să controleze tot globul ca pe un singur stat. Bine, recunosc, am evoluat. De la legi cu tente comuniste, am ajuns la ideologii şi iniţiative totalitariste; regim care, recunosc, mă depăşeşte.
Aflu mai apoi că acest concept este stâns legat de religie. Se presupune că, atunci când va veni sfârşitul lumii, ăştia care au semnat acum un Pact cu Diavolul vor fi cei ce vor conduce lumea şi vor fi cei care ne vor împinge pe noi sau, mă rog, pe urmaşii noştrii într-o religie ciudată unde ne vom ruga la Satana, Anticrist si Profetul cel Fals, ca rezultat al infinitei lor dorinţă de putere.
Nu înţeleg eu faza asta cu vânzarea sufletului pentru bani, putere, intelect sau talent, dar înţeleg altceva. Lumea asta este un amestec nebun de utopii false, organizaţii ascunse, religii şi doctrine şi alte de-astea care ne vor încătuşa minţile şi creierii pe zi ce trece din ce în ce mai mult.
Acum totul are sens. Mai marii ne bagă în pământ. E lupta pentru supravieţuire, selecţie naturală în jungla de beton, iar eu, tu, restul nu reprezentăm nimic. Am fost trimişi aici cu un scop, să le dăm lor şansa de a ne călca în picioare în drumul către culmea cea mai înaltă.
Pe scurt, copii, ne ducem dracului.

ACTA

RObotziSpActa from CreativeMonkeyz on Vimeo.

Pentru cei care nu ştiu ce este ACTA, vă rog frumos şi insistent să urmăriţi video-ul de mai sus. Nici eu n-am ştiut ce e până azi, dar apoi m-am uitat la materialul pe care vi-l prezint şi vouă.
Nu cred că mai e necesar să spun că sunt total împotriva acestei aberaţii socialiste, că altfel n-am cum s-o numesc. Dacă aţi urmărit filmuleţul cu atenţie, SUA este una dintre ţările care au semnat această cacealma binevoitoare. Ei bine, eu, ca un om normal ce mă declar şi mă consider, stau şi mă gândesc. SUA = democraţie. Democraţie = libertate. ACTA = ? Din cele prezentate de material, sunt sigură că libertate în niciun caz.
Hai să facem o excursie înapoi în timp şă vedem cine îşi aminteşte primul ce regim cenzura presa, televiziunea şi internetul (inexistent, ce-i drept, pe vremea aia). Răspuns corect, copii - comunismul. De ce semnează SUA o lege cu tente comuniste când ei s-au războit toată viaţa lor cu regimul ăsta inegal şi prefăcut?
Ce mai e drept în politica asta idioată care îi face pe toţi să tragă numai pentru ei într-un infinit joc de şah unde pionii sunt sacrificaţi ca animalele la abator? Şi pionii lor cine credeţi că sunt? Noi. Eu, tu, care îmi citeşti blogul acum şi care poate când termini ai să zbori pe facebook de care nu ştiu cât te vei mai putea bucura mulţumită ACTA.

Prieteni, dacă iubiţi internetul aşa cum e, semnaţi petiţia. Share-uiţi tot ce puteţi pe unde puteţi. Daţi mesajul mai departe. Haideţi să ne unim. Haideţi să salvăm ce alţii au construit pentru noi şi noi luăm de-a gata. Vă promit că fără el n-o să vă placă.
Susţine-ţi mişcarea anti-ACTA! Salvaţi internetul!

Hai să trăiesc!

A doua zi de naştere serbată pe blog. A doua pe care nu o simt. Dar totuşi asta e mai însufleţită. Deja mi-au zis la mulţi ani vreo 40 de persoane şi e de-abia ora 10 fără. Eu merg să văd ce mi-au luat ai mei şi să mănânc ceva, că mor de foame. (Da, m-aţi prins, sunt încă-n pat.)
Vorbim pe seară, copii. Să aveţi o zi frumoasă. :)

Nelimitat

*Îmi pare rău pentru cele ce vor urma. 
Asta nu e prima postare cu impresiile mele din oraş. Ăsta e un post prin care eu vă anunţ pe toţi că am de gând să îmi iau o altă vacanţă de pe blog din cauza a prea multe căcaturi care s-au întâmplat într-un timp mult prea scurt. Ştiu ca nu era cazul când deja am lipsit destul, dar mă văd nevoită să fac chestia asta până îmi pun totul în ordine în cap. Data întoarcerii mele în blogosferă nu e fixă. Am să mă întorc când am să simt că sunt gata să o fac.
Îmi pare rău.

Am rămas în urmă

Cu ocazia faptului că mama a fost în țară, nu prea am avut loc de ea la computer. Prin urmare, am pierdut o grămadă de chestii. Am, în schimb, de gând să vă recuperez blogurile tuturor în cel mai scurt timp posibil. Iri și Ami, nu v-am uitat cu lepșele alea și promit că o să le fac după ce termin cu impresiile.
Așa, acum că am ajuns la impresii, vreau să fac câteva post-uri prin care să vă explic și vouă cum văd eu orășelul nostru după atâta timp. Astea vor funcționa pe sistemul o postare pe zi începând de mâine.
Și mă rog, cam asta. Cred c-am terminat. Enjoy what will follow. ;)

Mă întorc!

Joi mă apuc de împachetat. Ne vedem în Bucureşti peste o săptămână! Mi-a fost dor de voi toţi. Şi nu mă sunaţi duminică, că vin seara.

Vă iubesc!

Anunţ

În mod oficial, mă simt nevoită să anunţ toată blogosfera (pentru cei cărora le pasă, bineînţeles) că, după îndelungi analize şi alte de-astea (nu găsesc cuvântul), am hotărât să nu mă mai întorc în ţară. Acum, fără panică, vin în vacanţă şi toate cele, dar nu voi rămâne acolo. Îmi pare rău pentru cei pe care tocmai i-am dezamăgit, dar am hotărât că aici am un viitor, mai mult sau mai puţin. Până atunci, vom continua să ne vedem în vacanţele mele. Îmi pare rău, lume. Sper să mă înţelegeţi şi să nu vă supăraţi.
Vă iubesc pe toţi!

Notă de absenţă

Din cauza faptului că ă mut cu casa weekend-ul ăsta, voi rămâne fără net ceva timp (între două şi patru săptămâni). Vreau să zic că în acest timp, deşi am mail, mess şi fb deschise pe telefon (trăiască internetul mobil), voi fi absentă din blogosferă. Sper să se remedieze toată faza cât mai repede şi să mă pot întoarce. Aş posta de pe telefon, dar nu am diacritice. Îmi cer scuze.
Nu ştiu dacă mâine seară voi avea net şi vroiam doar să vă zic chestia asta. Pentru cazul în care asta e ultima postare pe care o fac înainte să plec, eu vă promit că încerc să mă întorc cât de repede posibil şi vă mulţumesc pentru răbdare. Poate, totuşi, am să găsesc un mod de a posta şi cât timp nu am net. Vedem, nu promit nimic.
Ne vedem peste vreo trei săptămâni.