Cărţile

Cărţile. Ştiu că în zilele noastre mulţi dintre voi aţi vedea un film decât să citiţi o carte. Ştiu. Şi aşa suntem toţi. O carte e mai pretenţioasă. Îţi cere mai mult timp, vrea un semn de carte şi ce devine enervant la un moment dat este că, cu cât e mai bună, cu atât mai repede vrea să fie terminată. Are cuvinte multe şi uneori ciudate, nu are imagini şi de cele mai multe ori nu o citeşti de plăcere, ci pentru că te pune maică-ta sau profa de română. Şi cu toţii ştim că atunci când ne pune profa de română să o citim e mai rău ca niciodată. Mereu am urât să fiu obligată să citesc. 

Am citit mereu ce am vrut şi nu cred să-mi fi părut rău mai mult decât o dată. Şi norocul meu a fost că ai mei au fost deschişi la ideea de a îmi alege ce vreau să citesc. După un timp, am găsit tipul de cărţi pe care nu le mai puteai lăsa din mână. Din păcate, nu se găseau pe toate drumurile, dar am zis că le vreau şi am citit douăşpe din şaişpe. Ele sunt mult mai multe, cam optze-şapte la număr şi am mai găsit două. O să le găsesc pe toate într-o zi, dar nu o să renunţ. Pentru că aceste cărţi sunt un drog al suspansului, fricii şi extazului care te prinde şi nu te lasă în pace până îl epuizezi. Şi când se epuizează stai şi aştepţi, cauţi, trimiţi scrisori şi mesaje, faci orice, dar nu te laşi.
Lăsând la o parte tipul de cărţi care îmi plac, vreau să discut o chestie care mi s-a zis. Cu ceva timp înainte să plec din ţară, mi-a spus cineva că nu mai citesc cărţi în română de mult. Citesc în română. Mai puţin, ce-i drept, pentru că aici nu am posibilitatea de a găsi cărţi, dar dacă îmi iau din ţară, nu am nicio problemă în a le citi. Ştiu că şi în România citeam în engleză pentru că găseam cărţile destul de uşor şi pentru că îmi plăceau, dar mereu am citit în engleză ce nu am găsit tradus. 
Trecând peste, poate că o să pară ciudat pentru unii, dar nu pot şi nu îmi place să citesc în pat. Nu neapărat pentru că citesc mai mult cărţi horror, dar nu pot să stau comod şi nu pot să nu adorm în cel mult douăzeci de minute. Şi în momentul în care mă apuc de citit, nu vreau să adorm. Ştiu că ne zic tuturor părinţii "citeşte ceva şi o să adormi", dar prefer să nu dorm decât să citesc ca să adorm.
Toate peste toate, nu ştiu voi, dar părerea mea e că sunt cărţi pe care chiar merită să le citeşti.