Drogurile

Pentru cei care nu ştiu deja că nu sunt dependentă nici măcar de ţigări sau băutură, nu mă refer la tipul ăsta de droguri. Mă refer, în schimb, la chestiile de care sunt dependentă şi fără de care viaţa mea nu ar putea să existe.
Nu o să mă chinui foarte mult cu un intro şi o să intru direct în idee. Nu aş putea trăi fără prieteni. Pentru că ei sunt singurii (în afară de familie) care vor fi alături de tine mereu. Ei sunt cei care vor şti să râdă şi să plângă cu tine, cei care te vor lua exact aşa cum eşti şi nu vor vrea să te schimbe. Vor fi cei care îţi vor spune că nu e ok ce faci şi, chiar dacă nu o să faci cum zic ei, când o să te arzi şi o să vii la ei, nu or să zică "ţi-am zis eu", ci "lasă că o rezolvăm". Vor fi cei care nu se vor simţi aiurea dacă te trezesc la doişpe, cei care vor veni cu tine la bere chiar dacă nu beau sau cele cărora te vei oferi să le faci părul şi machiajul cu o oră înainte de petrecere. Şi n-aş putea vreodată să trăiesc fără genul ăsta de oameni din cauză că ei dau culoare zilelor. N-are farmec să te trezeşti spunându-ţi "altă zi în care nu am cu cine să ies sau să vorbesc". Prietenii vor fi mereu cei care vor considera că e de datoria lor să nu lase chestia asta să se întâmple. 
Un alt lucru fără de care nu pot să trăiesc (şi dacă nu ştiaţi, sigur v-aţi dat seama până acum) este scrisul. Dimineaţă (mai rar, pentru că dimineaţa dorm), după-amiază, seară sau noapte, nu contează. Dacă am o idee de care pot să mă agăţ, scriu. Am început de mult, am tratat chestia asta cu indiferenţă şi nu mi-am dat seama că este imposibil să trăiesc fără ea până nu am încercat să mă las. Am zis că, dacă nu mai am pentru cine să scriu, măcar să nu îmi mai pierd timpul degeaba, dar nu m-am putut opri. Pentru că ideile au curs râu şi nu s-au mai oprit. După un timp, cititorii au devenit problema, dar m-am descurcat cu ajutorul unor prieteni vechi şi am trecut peste. 
Ultimul lucru despre care vreau să vorbesc este el. Şi ştiu că se vor trezi unii să zică că e prea devreme să zic că nu pot să trăiesc fără un tip. Poate că e prea devreme, dar nu cred că e aşa de mult că nu pot cât e că nu vreau. Nu vreau să se termine. E exact ca euforia. E starea aia de bine în care intri şi când se termină tot ai mai vrea. E acelaşi lucru. Şi când o să se termine, jur că o să mai vreau. Dar trecând peste detaliile de genul ăsta, nu îmi văd viaţa fără el pentru că este primul care s-a descurcat să îmi fie iubit, prieten, tată şi frate. A ştiut să mă ia exact aşa cum eram şi a reuşit să se descurce să stea atât cu una care se plictisea de oricare după o săptămână. Şi ai făcut toate astea şi multe altele văzând ce e în spatele feţei machiate. Ai văzut din ce sunt făcută şi nu ai aruncat cu vorbe în vânt. Apreciez!
Şi cred că astea ar fi toate chestiile fără de care mi-ar fi absolut imposibil să trăiesc. Nu sunt aranjate în ordinea importanţei. Toate sunt pe primul loc. Dacă sunt drogurile mele, sunt chestiile care mă completează şi mă definesc. Vreau să le mulţumesc celor care s-au regăsit în postarea asta. Vă mulţumesc tuturor!