Cum am început să scriu

Am fost întrebată chestia asta de multe ori şi mi se pare că nu există o modailtate mai bună de a răspunde la ea decât facând o postare despre ea.

Voi începe prin a spune că, la vremea aia, nu îmi imaginam că o să ajung să scriu la modul ăsta. De-abia împlinisem doişpe ani când am scris prima poezie. Aşa am început. Cu o poezie scrisă accidental. Scurtă şi tristă, dar părerea mea, un succes. Apoi, am început să scriu şi proză. Şi am început într-un mod şi mai prostesc. Am pornit de la ideea "dacă ea poate, eu de ce nu pot?". Aşa m-am apucat, auzind că o prietenă de-a mea se apucă. Şi am început cu încredere în mine. M-am promovat pe forumuri şi aşa am cunoscut multă lume cu aceeaşi pasiune sau chiar interesată de ceea ce scriam eu. Am căpătat experienţă şi încredere şi, pe lângă asta, prieteni. Prieteni care mi-au zis mereu ce am greşit şi unde aş putea să modific ca să creez un efect. Mai târziu, am învăţat să îmi pun amprenta pe cel care citea ceea ce scriam. Şi am avut grijă mereu să fie una pozitivă. Am învăţat să mă apreciez singură şi am făcut-o bine. Mult după asta, am fost căutată pentru opinii şi păreri, dar asta e altă discuţie.

Unii ar spune că mă laud când spun că mă pricep. Nu mă laud şi nici nu mă supra-apreciez. Nu zic că ştiu tot ce se poate şti, nu zic că sunt perfectă şi nu zic că nu mai am absolut nimic de învăţat. Din contră! Ştiu că trebuie să mă perfecţionez. Încerc stiluri, citesc ce au scris alţii, întreb, caut, vreau şi ştiu că pot să învăţ cum să fac totul mai bine decât fac acum.

Odată, visam să scot o carte. Când am văzut cât am de muncit la ce am scris până acum ca să fie ok pentru o carte, am zis că mă las de meserie. O să o fac până la urmă pentru că ştiu că o să vină o perioadă în care nu o să am altceva de făcut, dar asta nu ştiu când va fi.

Şi nu cred că un copil care avea doişpe ani de nici o săptămână era în stare să îşi dea seama ce importanţă vor avea acţiunile sale la un moment dat. Câtă lume va cunoaşte, câte lucruri va învăţa şi cât de bine îi va prinde. Nu cred că mulţi dintre voi vă aşteptaţi ca într-o zi să faceţi ceva ce faceţi astăzi într-un fel unic şi deosebit. 

Vreau să îi felicit pe toţi care şi-au găsit talentul în ceva ce nici nu se gândeau că ştiu să facă. Sunteţi norocoşi! Aţi avut şansa de a descoperi asta acum. Aveţi tot timpul să lucraţi şi să vă perfecţionaţi talentul. Şi nu vedeţi acum. Nimeni nu vede, dar talentul de azi este oportunitatea de mâine. Şi vreau ca toată lumea să aibă o chestie în cap: fiecare dintre noi are un talent!