Noiembrie iubit, mă părăseşte
Şi lasă-mă cu iarna-n depărtare,
M-apropie de ce fiinţa mea doreşte,
Departe să mă duci de-a regretelor cărare.
Noiembrie iubit, pleacă departe!
Căci prezenţa ta mă doare
Eşti singurul ce mă desparte
De fericirea firavă ca o floare.
Noiembrie iubit, nu vreau să te mai ştiu
Căci multe nopţi am plâns dintr-a ta nepăsare
Şi ceea ce vroiam nu am putut să fiu,
Iar asta tu nu ştii cât de mult mă doare.
Noiembrie iubit, te pierd pe o cărare
În urma mea nu mai privesc
Iarna mai simplă mi se pare
Căci ea-mi dă voie să iubesc.
si bineinteeelessss cine e geniul care te-a pus sa o postezi?;;)
RăspundețiȘtergeremoi,bien-sur.
e cute rau ^^
Da, Zozo e singura care e de vină pentru că postarea asta e aici.
RăspundețiȘtergereMerci.
Da, asta e una din cele pe care mi le-ai citit si mie la telefon si e geniala.
RăspundețiȘtergereEsti Eminescu, partea a doua, si sa stii ca nu o zic doar pentru ca esti prietena mea.