Sfârşit de toamnă

Da, sfârşit de toamnă. Sfârşit de sentimente şi de amintiri, sfârşit de poveste, punct şi de la capăt.
S-a dus toamna. S-a dus şi, deşi îmi doream să se ducă, parcă o vreau înapoi. Îmi e dor de octombrie şi de senzaţia aia aparte pe care o aveam. Vreau să îmi doresc din nou să treacă tot mai repede şi să plec dracului de-aici, vreau să mai fie toamnă o dată. Vreau să plouă şi să cadă frunze, vreau culoare şi sentiment. Vreau toamna înapoi. O vreau înapoi pentru că se termină şi odată cu ea, se termină şi orice speranţă de schimbare, de găsire de noi perspective şi noi idealuri, se termină, în mare, tot.
Vin, în schimb, zile geroase, zăpadă (pe care nu pot să o suport), sărbătorile, Crăciunul, anul nou, două săptămâni în ţară şi apoi examene. Asta înseamnă iarna pentru mine. E un anotimp mort în care nu sunt în stare să fac nimic ca lumea (ca lumea însemnând să îmi placă şi mie). E anotimpul în care mă plictisesc de mor în zilele libere şi în vacanţe, mă murdăresc pe cizme imediat ce ies din casă sau din bloc, îmi îngheaţă nasul, alunec şi nu pot să vorbesc la telefon pe stradă, dar totuşi o ard chill la o cafea în mall, chem lumea la mine, inexplicabil, mănânc dulciuri la greu (ciocolată şi acadele!) şi fac cumpărături mai multe decât în restul anului. Ce totuşi e bine, e că am o scuză ca să fac cadouri. Îmi place să fac cadouri şi îmi place şi să primesc. Nu numai pentru că asta implică cumpărături, dar şi pentru că e un gest drăguţ, face un om fericit şi te simţi bine când cel căruia i-ai dat cadoul respectiv se bucură.
Trecând peste toate, toamna a trecut şi îmi pare rău pentru octombrie, vine iarna, cu bune şi cu rele, şi nu sunt sigură dacă îmi place sau nu.