Diferenţa

Bine, ştiu că e ciudat ca, după ce acum două zile am luat foc uitându-mă la ea şi văzând cât de mult încearcă să fie ca mine, acum să mă port de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu ştiu cum să vă explic. Poate că o vorbă aruncată în vânt m-a făcut să privesc totul cu alţi ochi. (mersi, Dana)
Care-i faza? Faza e că există diferenţe multe între mine şi ea, dar oricât ar vrea ea să fie la fel ca mine, nu o să reuşească. Cu cât vrea să fie mai la fel, cu atât mai diferită o să fie. Pentru că eu, fără intenţia de a nu o lăsa pe ea să copieze tot ce vede la mine, sunt un om într-o continuă schimbare. Oricât ar încerca ea să se aranjeze la fel, să se poarte la fel, să se îmbrace la fel şi să facă ce fac eu, sunt cu doi paşi înaintea ei. În primul rând, pentru că nu mă ţin după nimeni şi fac ce mi se scoală. În al doilea rând, pentru că vrea să facă ceva ce nu i se potriveşte. E falsă din cap până-n picioare pentru că încearcă să fie ceva ce nu e. Eu sunt eu şi ea e ea.
Şi cum am mai zis, diferenţele sunt multe. Eu sunt aici, ea e acolo.  Eu fumez, ea nu. Eu am ce vreau, ea încearcă să obţină acel ceva de la mine. Eu trăiesc alb-negru, ea trăieşte în culori. Eu trăiesc cum vreau, ea se limitează la a încerca să fie eu. Şi multe! Nu am degete să le număr. Şi nici nu vreau să le număr vreodată. Nu vreau să mă enervez aiurea. Deja am făcut-o o dată şi nu mai vreau din nou.
Ce vreau să zic e că nimeni nu poate să fie exact ca cineva. Şi asta o să fie aşa oricât s-ar strădui ea să se mintă că poate să demonstreze contrariul.
Diferenţa dintre noi două e că eu trăiesc viaţa mea. Ea doar încearcă să o trăiască pe aceeaşi.