Schimbări

Din noiembrie ce pleacă, o carte-aş face poezie
Nu mi-ar păsa dacă s-ar vinde. Sunt doar gânduri pe hârtie.
Dar aş spune-ntregii ţări să stea naibii unde e
Căci pe-afară o s-ajungă să-şi blesteme zilele.
Aici simt că n-am credinţă, n-am nici nume şi nici ţel,
Când am plecat din Bucureşti, toate au rămas la el.
Şi cât aş vrea să mă întorc, să trăiesc viaţa ce-o trăiam
Cu trei amici, ţigări şi-o bere, fără grijă cum zâmbeam
Sau când eram singuri-acasă şi-n aşternuturi ne pierdeam,
Viaţa mea în Bucureşti... Mi-e dor de tot ce-atunci aveam!
Da, era puţinul nostru, dar cât era îl împărţeam,
Râdeam cu câte-o bere-n faţă. Cât de fericiţi eram!
Dar doare-al dracu că-ntr-o zi, tot ce ne-a legat dispare
Şi-atunci se termină tot. Nervi şi certuri, răzbunare,
Toate astea ca să ce, ca să vezi cât s-au schimbat?
Să realizezi dup-aia cine chiar a meritat?
Dar nu e vina lor că-s falşi şi conduşi de interes.
În viziunea multora, asta-i calea spre succes.
Îţi vine să-i omori când vezi cine erau de la-nceput
Şi-ai vrea să uiţi de toate când îi întrebi ce le-ai făcut.
Restul, da, ţi-au fost prieteni şi doar ei au meritat,
Doar pentru ăştia a rămas ce-atunci, de mult, v-a legat
Şi-s mulţi care tu credeai că nu dau un ban pe tot ce zici,
Dar distanţa schimbă oameni şi v-a făcut, din vechi amici,
Prieteni cu mulţi ani în spate care mereu vor exista
Indiferent, în lumea asta, de unde tu te vei afla.
Şi asta e ideea, frate, să fii tu indiferent
De unde te va duce viaţa şi de-orice e parte din prezent.