Un an

Da, greu de crezut, având în vedere că este vorba de mine, dar am reuşit să facem un an. Un an împreună. Un an cu bune, cu rele, cu dor, cu lacrimi, cu chestii bune şi mai puţin bune, dar un an cu iubire. Şi s-a făcut un an.
Din ziua aia frumoasă de vineri, 21 mai 2010 şi până acum, am fost şi am rămas împreună. Chiar dacă am plecat eu din ţară şi chiar dacă nu am reuşit să fim unul lângă celălalt cât ar fi trebuit de fapt să fim, s-a făcut un an. Am reuşit să demonstrăm lumii şi să ne demonstrăm nouă că distanţa este doar un test ca să vadă cât de departe poate călători iubirea. Am reuşit să dovedim că e real faptul că distanţa nu este de-ajuns ca să despartă două inimi cărora chiar le pasă.
Trebuie să spun că e mare lucru că ai făcut un an cu mine. Nu mulţi pot să stea cu una ca mine aşa de mult. Şi nici eu nu pot să stau cu mulţi atât, dar uite că am putut cu tine. Şi ăsta e un lucru mare. E un lucru de care ar trebui să fim mândri amândoi.
Ce să zic? La mulţi ani şi să trăim, nu? Îmi pare rău că ziua asta e doar o altă zi banală, la fel ca celelalte zile în care ne gândim unul la celălalt şi în care nu putem fi împreună. Chiar dacă eu sunt aici şi tu eşti acolo, dacă tot am ajuns până aici, cred că asta înseamnă ceva. Şi am să mă întorc.
Te iubesc!

Edit: A zis bunică-mea că a plouat în Bucureşti şi că, dacă plouă la o aniversare, e semn de belşug. Tocmai am început să îmi iubesc viaţa la maxim. 
Asta a fost cea mai frumoasă zi!