Ok, trebuie să spun că nu mă aşteptam să reacţionez aşa la chestia asta. Trebuie să spun că am crezut că mă voi trânti în pat cu orice-mi pică-n mână-n braţe, ascultând muzică şi plângând. În schimb, ce fac? Mă bucur că încă pot vedea chestiile care merg bine. Poftim?! Eu nu am înţeles.
În mod normal, trebuia să fac scandal, după care să îmi pară rău, după care să plâng o săptămână. Dar nu! Totul este perfect ok. (Bine, asta face parte din alea 75 de procente din ce zic eu şi voi nu trebuie să luaţi de bună. Nu este totul ok.) Şi, culmea, nu mi-am pierdut optimismul. Privesc partea bună!
Eu nu pot să cred ce fac. Tocmai sunt uimită de mine şi, toate peste toate, cred că e un lucru bun.
Naiba să te ia, măi viaţă, şi dracu să vă ia, probleme, eu încă ţin capul sus şi am tupeul să zâmbesc.
Da! Asta iti zic eu in fiecare mail, priveste partea buna. Yeee! :))
RăspundețiȘtergereSunt mandra de tine B-)