Câteva zile

"Şi parcă de o săptămână totul merge prost."
Zic strângând din dinţi amintindu-mi cine-am fost.
Eram o copilă fără niciun stres,
Dar acum, fără ţigări, parcă nimic nu are sens.
Mă gândesc pentru o secundă la ce e-n jurul meu
Mă întreb dacă asta e ce mi-am dorit mereu.
Mama habar n-are prin ce trec acum,
Iar din ţigara asta încă iese fum.
Desfac berea în grabă, văd un mesaj, "ce să mai fie?"
Îmi poate muri o prietenă de anorexie
La doişpe ani şi nici jumate ce să le mai ceri?
Ni le ia Cel de sus între două beri.
Mă zbat mult pentru ce iubesc, dar cum să vă explic
Că eu din chestia asta nu m-aleg cu nimic?
Pentru cine-l ştie, ca Nate las berea lângă pat.
Mă schimb şi-mi amintesc, am o ţigară de fumat.
Şi-aşa cum fumul pleacă trec şi eu mai departe,
În nu foarte mult timp, se va face noapte.
Eu beau, fumez şi plâng, versuri încă scriu,
Vorbesc cu un perete, în cameră-i pustiu.
Mi se face frig, cine să mă încălzească,
Când dacă mi-ai citi gândurile, ai rămâne mască?
Seara mi se-neacă într-o aromă de mere
În timp ce eu uşor termin doza de bere.
Ascult o muzică ce voi nu o prea-nţelegeţi,
Dar nu o să pun stop şi nici să nu îmi cereţi.
Mă-nec în tot ce am şi cu prea multe grade-n sânge
Nu mai ascult de nimeni căci sufletul îmi plânge.
Mă doare să renunţ, dar trebuie căci eu
Nu-s nici pe departe ce ţi-ai dorit mereu.
Ai greşit persoana cu care să vorbeşti
Pentru că de la mine nu cred să primeşti
Ceea ce-ai nevoie şi ce vrei să auzi.
Eu ies din toată asta. Te rog să mă scuzi.
Mă cunoşti prea bine şi nu mă pot schimba
Nu-i doar că nu vreau. Nu pot. Nu încerca.
Nu-mi cere să-nţeleg, nu am să reuşesc
Şi cred că şi cu scrisul tre' să mă potolesc.
Îi pun punct aici şi sper, dacă citeşti,
Pentru toate astea să nu mă-nvinuieşti.