Frigul se lasă peste oraşul mut,
Ea se pierde în cuvânt şi se lasă pradă liniştii asurzitoare.
Unde fugi, copilă?
Nimic nu mai e cum a fost. Fiecare pas mă aduce mai aproape de un nimic material şi simplu, fără contur şi fără conţinut, fără scop şi fără mijloace. Azi a fost altfel decât până acum. Nu înţeleg schimbarea asta. Aproape că mă sperie.
Voi merge mai departe cu capul sus. La final, totul va fi bine. Dacă nu e bine, nu este finalul.
Imi place blogu tau si felul de a descrie :-)
RăspundețiȘtergereInteresant.