Azi e ziua ta. Era? A fost? Doare să vorbesc la trecut. Tu nu mai eşti, nu mai exişti şi nu te mai poţi întoarce oricât am vrea noi să te aducem înapoi. Ai fi avut o vârstă respectabilă acum, 77 de ani cred că e ceva. Te-aş felicita şi ţi-aş cumpăra flori dacă aş fi cu tine, dacă aş mai putea să fiu.
Nu ai mai apucat ziua asta. Te-ai ofilit ca o floare şi ai băgat capul în pământul din care ai răsărit, sub zăpadă, în ajunul Crăciunului. Toată natura moare. Oamenii fac parte din ea. Tu nu mai eşti, dar amintirea ta va rămâne. Deşi poate nu poţi să mă auzi, la mulţi ani!
Aceeaşi eu,
Ioana.
Of.. :( trista postarea.M-a emotionat.. sincer.. imi pare rau..
RăspundețiȘtergereNu o sa spun de ce o zic.. Dar eu mereu am senzatia ca cei care au murit pentru mine ma aud. Trebuie sa te fi auzit!
RăspundețiȘtergere