Grăbindu-mă în seara asta la un magazin ca să îi cumpăr unei prietene o felicitare şi încă orice-oi mai găsi pentru ziua ei (care este mâine), pe un drum de 5-10 minute, am văzut câte n-am văzut în plimbări care îmi ocupă ore.
În primul rând, în timp ce eu alerg pe străzi la opt seara, alţii se plimbă. N-au nicio treabă. Şi invers. Îmi aduc aminte, când eu mergeam încet, gândindu-mă că mai am o grămadă de timp, alţii treceau pe lângă mine cu o viteză care mă ameţea deja, având în vedere stilul de plimbare-n parc în care mergeam eu. Şi poate o să mi se zică că oamenii ăştia poate mergeau în altă parte. Tocmai asta e, că mergeam toţi în acelaşi loc. Asta era o chestie gen, cât de diferiţi suntem.
Apoi, am descoperit că londonezii habar nu au să meargă pe stradă. Habar nu au! Erau doi tipi în faţa mea şi mergeau în direcţia opusă. Strada foarte îngustă. Eu îi văd, ei mă văd. Eu mă dau pe dreapta, ei nu, nene. Merg în continuare unul lângă altul de parcă eu n-aş avea nevoie de spaţiu ca să circul. Fir-ar ele de străzi înguste şi idioate! Uite, din punctul ăsta de vedere, România era mai bună.
Pe lângă astea, în capul străzii, la pub, era un tip cu un cărucior. În cărucior, o mână de om. Un copil de câteva luni ce dormea. Tipul era tânăr. Undeva la un 20 şi ceva de ani. Stătea în faţă la pub şi citea un afiş din geam. Bine, se oprise în mijlocul străzii şi eu nu aveam pe unde să trec (încă o chestie ce susţine faza cu londonezii habar nu au să circule) şi l-am înjurat mai apoi, dar după ce am ajuns la un 50 de metri de pub, am început să mă gândesc. Oare de ce tata n-o fi ieşit niciodată cu mine singur undeva când eram mică? Oare de ce nu m-o fi plimbat în cărucior? Oare de ce nu le-a avut şi el pe astea? De când am venit aici, am văzut o grămadă de taţi cu copii lor şi mereu mă întreb de ce tata n-o fi putut să fie ca ei când a fost vremea lui.
Lăsând toate chestiile astea la o parte, tot ce am scris mai sus am văzut în zece minute. Mi se pare foarte wow felul în care creierul prinde inconştient toate chestiile astea. Pe bune, cine e atent la toate astea? Eu nu sunt. Şi totuşi le-am observat. Iar pe drumul spre casă (adică alte zece minute) am zis că o să fac o postare despre chestia asta pentru că nu prea mai văd despre ce aş putea scrie şi pentru că mi s-a părut o chestie relativ interesantă.
Heh... Fiecare cu ale lui. Eu momentan sunt stupefiat de bataile administrate pe strada femeilor. 2 zile, 2 scene. Una azi, un tip ia transmis un sut unei tipe. Alta ieri, eram in bar, stateam pe terasa, in fata terasei, un tip administra o doza de pumnicinol.
RăspundețiȘtergereNu ma intelege gresit... Ma bag de obicei la faze de-astea, dar era intre romaness, asa ca se permitess. :)
Daca stau sa ma gandesc, londonezii circula pe stanga. De ce te-ai dat pe dreapta? I-ai derutat pe bietii oameni :))
RăspundețiȘtergereDe faza cu taica-tau si plimbatul nu stiu ce sa zic. La mine cred ca a fost invers, ca stiu ca tata ma ducea (si cu caruciorul, si cand am mai crescut) pe un delusor de la noi, care era foarte aproape de blocul in care stateam. O sa te duc cand vii in Cluj 8->
Eu am vazut multe cand m-am plimbat vreo juma' de ora prin zona scolii mele.. Nu stiu, e ciudat. Parca vezi lumea altfel, atunci cand te plimbi. Cand te plimbi fara sa stii unde sa mai pierzi vremea pana la 2. E ciudat, dar frumos.
e mereu o placere sa-ti citesc blogul :) si despre faza cu strazile.. am doar un lucru de spus: stai sa ajungi in Italia! acolo e.. groaznic. :))
RăspundețiȘtergeredespre taicatu'.. nu stiu ce sa zic. nici eu nu prea ieseam cu el cand eram mica.. dar programul lui era de vina. si acum ii simt lipsa aproape in fiecare seara. tu stii situatia.
Da frate, Italia.. Mai ales Venetia :)) acolo da, strazi inguste :)) deci noi nu stiam pe unde mergem, ca erau cladirile inalte si drumurile inguste. Ma rog, nu inalte, dar avand in vedere cat de inguste erau strazile.. God.
RăspundețiȘtergere