Prea frumoasă

"− Nu ţi-a zis nimeni că eşti prea frumoasă ca sa plângi? mă întrebă el.

− Mersi. i-am spus eu. Obrajii îmi ardeau. Credeam că roşisem. Alt moment de tăcere. Dacă continuam aşa, pentru cazul în care nu o făcusem deja, îmi era clar că aveam să roşesc."

(Drogul Iubirii partea întâi)

 Nu ştiu de ce mă leg de citatul de mai sus. Am simţit nevoia să îl pun. Simţeam nevoia, deşi nu plâng. Nu plâng pentru că nu pot să o fac, nu pentru că nu aş vrea chestia asta. E ceva înăuntrul meu care nu mă lasă. De ce oare? Poate e ceva înăuntrul meu care crede despre mine acelaşi lucru, nu? Sau poate e doar mecanismul meschin din interiorul meu care îmi face existenţa din ce în ce mai grea cu fiecare secundă. Da, mai degrabă a doua.

Stăteam şi mă gândeam acum câteva zile. Din vară până în iarnă au fost patru luni. În patru luni alea, eu am zis că mor. Nu am degete să număr de câte ori am zis "duminica asta nu mai plâng", nu am degete să număr de câte ori nu m-am ţinut de asta şi nu am degete să număr de câte ori am zis că mai bine nu aş fi plecat de la bun început.

Ok, de când m-am întors, în ianuarie, au trecut patru luni jumate. În astea patru luni jumate am reuşit performanţa de a da drumul la lacrimi doar de două sau de trei ori. În patru luni jumate. Chestie care, eu cred că spune ceva despre actuala mea stare, dar cum fericirea este scumpă şi de scurt metraj, trebuie ca viaţa asta bună să îţi întoarcă spatele la un moment dat şi să îţi amintească că nu totul e chiar lapte şi miere. 

S-au strâns prea multe şi a trecut prea mult timp fără să mă descarc. De-aia îmi venea să plâng în seara asta, pentru că viaţa mea bună a hotărât că ăsta e cel mai potrivit moment ca să îmi arate că nu e după mine.

Poate că nu oi putea să plâng pe dinafară, dar înăuntru o fac. Nu îmi e bine. Îmi lipseşte ceva. Şi ştiu ce, dar nu pot face nimic mai mult decât să aştept, iar asta doare ca dracu. Trei luni. Or să treacă repede? Ce o să se mai întâmple până atunci?

Dar de ce îmi pun atâtea întrebări? De dragul de a nu-mi putea răspunde la ele? E o pierdere de timp. 

Of... Te iubesc! Şi îţi mulţumesc încă o dată. Pentru seara asta şi pentru tot ce ai făcut.