O iubeşte pe alta, dar mă vrea pe mine. Poate e adevărat că cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul. În mod normal, nu mi-ar păsa, dar acum îmi pasă. Îmi pasă pentru că nu e doar un copil, e un copil care a fost acolo pentru mine de fiecare dată. Care m-a văzut râzând şi plângând, care m-a ţinut de mână în momentele grele, care mi-a adus zâmbetul pe faţă când eu nu am putut, e un altfel de copil. Nu pot să rănesc ceva atât de inocent. Poate nu "inocent" e cuvântul, dar nu are nicio vină. Nu vreau să-l las să umble după una ca mine pentru că mă cunosc prea bine.
Nu are ce să facă cu ce am eu să-i ofer. Nu e tipul. E prea copil. Am să-l trag după mine în groapa în care îmi place să mă joc. Atâta doar că jucăriile sunt sentimente, iar miza este sufletul. Cine reuşeşte să ajungă la sufletul celuilalt şi ştie să iasă de la masă când trebuie, câştigă. Nu vreau să ajung acolo cu el. E prea copil şi n-o să ştie să joace. Nu vreau să înveţe de la mine. Nu merită aşa ceva.
E prea copil. Ăsta-i e norocul.
Uneori e noroc sa fi copil.
RăspundețiȘtergereSi ai doua optiuni:
Va aruncati amandoi in groapa si nu il lasi sa invete de la tine, sau ii dai pace pentru totdeauna.
Ai doua variante.
Uneori chiar si o alegere gresita poate parea buna, pentru cateva secunde. Trebuie neaparat sa vorbim, asta e clar.
RăspundețiȘtergere..sti ca e prea copil...si totusi vrei...atunci incearca...oamenii sunt plini de surprize,niciodata nu ajungi sa-i cunosti in totalitate,oricat de mult timp petreci cu ei..poate vei avea parte de imprevizibil!:)
RăspundețiȘtergere