Ştiu, poate e vina mea. Poate am rănit oameni prin tot ce fac şi am făcut, dar pe asta n-o meritam, sincer. M-a lovit nu ca o palmă, ci ca un adevăr rece. M-au ajuns consecinţele. Am visat ploaie. Mi-a venit vremea să plâng. Credeam că am greşit cu toate. Acum văd câtă dreptate am avut. Îmi doream să nu fie aşa.
Nu ştiu ce se întâmplă. Una văd şi alta aud. Oameni diferiţi îmi spun lucruri diferite. Cine mă minte? Cum şi când am să pot să fac şi eu ceva să-mi fie bine pe termen lung? Când?! Am obosit să tot alerg după nimic şi să ajung nicăieri. Nu mai vreau. Nu mai pot. Şi totuşi nu vreau să accept sfârşitul ăsta.
O să cad de sus. Şi o să mă doară.
luni, 16 iulie 2012
Încotro alerg?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce am pierdut? Cred ca saptamana asta am ramas muuult in urma. Astept sa imi povestesti totul cand poti intra pe skypee.
RăspundețiȘtergereTe pup si ai grija de tine. :*
Frumoasa postarea ...unoeri sincer cred ca fiecare persoana ar vrea o pauza in care sa realizeze ce e bine si ce nu ...sunt momente in care viata ne face sa fim atat de confuzi incat nici nu stim pe ce drum sa o luam si cum sa ne mai comportam cu persoanele din jurul nostru ...
RăspundețiȘtergere