Muzică şi amintiri

Bine, poate mulţi şi-au dat seama că sunt foarte în urmă cu muzica. Nu că mă deranjază sau ceva. Ideea e că muzica asta veche are şi ea farmecul ei. Nu ştiu din ce an e melodia asta. Mi se pare că din 2008-2009. Nu contează. Ideea e că, după seara asta, mi-am amintit de ea şi am zis că trebuie să o ascult din nou. Pentru că exprimă exact ce trebuie.

Şi poate că o să fiu întrebată ce a fost aşa de special la seara asta. Ei bine, am cunoscut un om minunat care, pe lângă faptul că mi-a deschis ochii puţin mai mult, mi-a arătat, total fără să îşi dea seama, câte nevoi am de fapt. Am nevoie să ies, să mă descarc, să ţip, să plâng, să vorbesc, să ies din mediul ăsta. Am nevoie de un sfat, de o îmbrăţişare, de cineva care să mă înţeleagă, de un tip în viaţa mea (dacă ai să citeşti postul, încă te am şi te iubesc enorm, dar am nevoie de cineva aici), de cineva cu care să mă relaxez şi cu care să pot vorbi orice. Am nevoie de cineva pe care să pot suna la orice oră ca să-i zic ce problemă am, am nevoie de el şi de ea, am nevoie de libertate, de un loc doar al meu, de un pix şi de multă multă hârtie, de o cutie de şerveţele, de o brichetă, o bere şi un pachet de ţigări. Am nevoie să cânt, să sparg, să desenez şi să rup.

Am nevoie de o altă viaţă mai pe scurt. Şi ştiu ce viaţă vreau să am. Lucru care încă merge bine. Şi, deşi ştiu că nu o să citească postarea asta, îi mulţumesc enorm pentru seara asta.