La dracu!

Să mai zic că sunt plină de nervi? Nu cred că e nevoie. Fără introduceri şi alte tâmpenii gen, mi s-a furat una bucată abonament pe transport şi una bucată iPod. Mişto? Nu!
S-au furat cinşpe abonamente, un telefon, nişte bani şi un iPod (al meu) din vestiar la sport. De menţionat că vestiarul e încuiat şi nu există femeie de serviciu, cum era în ţară tuta aia roşcată care spăla scările şi holul în prostie. De iPod îmi e cel mai tare, da. Alt abonament îmi vine într-o săptămână, bunică-mea o să îmi dea bani de alt iPod, dar totuşi.
În primă fază, am realizat că îmi lipseşte abonamentul. Am început să fac scandal (ca toate celelalte, de altfel), plec din vestiar plină de nervi, la engleză mă vede o fată că eram praf, mă ia în braţe, plâng de nervi. Trecem peste. Ies de la ore într-un sfârşit, o sun pe mama să îi zic de abonament. Afară plouă, dar nu rău. Ce bine. Şi-aşa nu am umbrelă. Ţip plină de nervi vreo cinşpe minute din cauza abonamentului. Mama zice să mă calmez, închidem. Ok. Mă relaxez. Hai să ascult nişte muzică. Caut în buzunar, niciun iPod. Eram convinsă că mi s-a furat şi ăla. Caut prin tot buzunarul, nu e. O sun iar pe mama. Îi zic că mi s-a furat, nu zice nimic. Încep să plâng. Una la mână, eram frustrată. A doua la mână, nu îl mai aveam. Nu era de bine. Începe să plouă mai tare. Toate hainele ude pe mine, îmi curgea apă din păr deja, eu încetinesc şi încep să merg plângând spre casă tot vorbind la telefon. Îmi bag picioarele în toţi şi toate, ajung acasă. Îmi scot tot ce aveam în ghiozdan, încă niciun iPod. Sun la mama iar, zice că sună la şcoală. Mă sună înapoi, şcoala nu răspunde. Frate!
Mă duc până la colţ, pun optişpe lire pe abonamentul întreg, ăla de adult. Fără abonament, nu urc în niciun fel de mijloc de transport. Şi eu care mergeam gratis cu ăla care s-a furat, dau din buzunarul meu optişpe lire.
Mişto, nu? Nu! Nu mişto. Chiar deloc! Toate astea înseamnă bani. Bani care, ca de fiecare dată, nu cresc în pomi! Până acum, sunt cea mai păgubită. Ce s-a mai furat de valoare a fost un telefon, dar ăleia i-a furat doar telefonul, nu şi abonamentul.
Ce mă enervează şi mai rău e următoarea chestie: România ţară de hoţi, da? De ce nu mi s-a furat nimic niciodată treişpe ani cât am stai în România şi mi s-a furat aici în nici măcar un an?! România ţară de hoţi pe dracu!