Iubire mare-n capul vostru

Recunosc că nu am (mai) nimic cu respectivul sau cu respectiva. Faza e că nu mă pot abţine de la a râde. Vreau să zic. Sunteţi împreună de duminică şi tu deja eşti măritată cu el pe facebook? Ce naiba, frate? Înţeleg, toate iubirile sunt frumoase la început şi înţeleg că atunci când de-abia v-aţi combinat te face să simţi fluturaşi în stomac şi ţi se pare că îl iubeşti mai mult decât ai iubit orice altceva până atunci, dar mi se pare puţin deplasat, nu credeţi? Eu una, chiar nu văd rostul tuturor chestiilor ăstora. El, dacă e să te iubească, te iubeşte şi dacă nu arăţi tuturor prietenilor tăi că ţii la el atât de mult încât (acum nu ştiu în capul ei ce-o fi) ţi-ai face un viitor cu el când nu sunteţi împreună nici de o săptămână.
Bine, nu vreau să mai zic că ea e o scândură şi că, părerea mea, arată de la îngrozitor în jos şi sper să citească asta că poate îşi dă o palmă în cap şi schimbă ceva (deşi sunt mai mult ca sigură că sper degeaba). Nu vreau să mai zic că se droghează cu tâmpenii legale care o fac mai varză decât ţigările. Nu vreau să mai zic că de când a intrat şi ea a opta, se machiază, fumează, are anturaj şi îşi face poze cu decolteu. Şi nu vreau să zic astea nu pentru că îi fac ei reclamă proastă, ci pentru că mă lasă rece oamenii de genul. Nu pot să suport lumea care uită peste noapte de unde a plecat. Te ştiu cum erai într-a şaptea, fato. Habar n-avea nimeni cine eşti. N-aveai tupeul să scoţi privirea din pământ. Nu fumai, nu te machiai, de droguri sau anturaje ce să mai vorbesc? N-aveai nicio treabă. Erai fata cuminte. Ţi s-a urcat la cap că eşti clasa a opta, asta ţi s-a întâmplat.
Trecând peste ea şi ce nu îmi place mie la ea, pe el nu îl cunosc, aşa că nu vorbesc, dar revin la relaţia lor. Recunosc, am un defect. Fac mişto de toţi distruşii. Şi aşa am început să vorbesc cu pişcoţelu'. Ne apucăm să vorbim de ei (simţi-ţi-vă importanţi). Mă întreabă dacă am văzut ce îşi scrisese pe profil, "se poartă de parcă ar fi împreună de zece ani, iar acum îşi serbează aniversarea". Îi zic că da. Îmi zice că s-a certat cu el din cauza asta, că el credea că e despre ei. Faza care mi-a plăcut cel mai mult a fost aia în care mi-a spus că a zis el o chestie gen "să nu vă mai băgaţi în relaţia noastră!". Frate, era pe bune faza cu zece ani de relaţie. Aşa se poartă amândoi.
În fine. Eu continui să vorbesc cu pişcoţelu'. Ea îmi trimite o poză cu ce aveam eu la status, "iubiţi-vă în continuare, noi vom continua să râdem". Îmi zice că şi-o pune pe perete. Eu îi zic că am să dau comentariu şi "să îndrăznească el sau scândura să îmi zică că mă bag în relaţia lor". Şi aşa de-aia nu mai pot eu. Dacă vor să se certe cu cineva pe tema asta, fix cu mine şi-au găsit.
Lăsând la o parte toată caterinca, stau şi mă gândesc. Ce minte pot avea unii şi ce se poate ascunde într-o persoană falsă...