Deschid un sertar şi scot din el o poză. Poza unui copil râzând. Las berea pe masă şi mă uit mai bine la poză. O studiez cu atenţie, deşi o privesc absentă şi cu un oarecare dispreţ. Mai iau o gură de bere. Scârba, plictiseala şi ura se joacă cu expresia de pe chipul meu înecat în fond de ten. Bine, în ce a mai rămas din fondul de ten care acum e curs pe faţa mea. Arăt de parcă mi s-a rupt masca. Puţin îmi pasă. Toţi suntem clovni în circul vieţii, nu? Mereu, în timp ce unul face ceva, altul râde. Nu înţeleg de ce nu o spunem. Suntem toţi nişte paiaţe dansatoare. Nişte simple marionete. Păpuşi de cârpă şi nimic mai mult. În fine. Asta e altă discuţie. Vorbeam de poza din sertar.
Fericire. Am uitat de ea într-o oarecare măsură. Bine, nu totul se rezumă la plâns, tristeţe, beri şi ţigări, dar nici foarte roz nu e situaţia. Sunt fericită până intru în casă. Asta-i toată faza. În rest, chiar mi-e bine. Faza e că acum, chiar sunt prinsă între ciocan şi nicovală. Trup sau suflet? Asta e alegerea pe care trebuie să o fac.
Cât de mult ţin la viaţa mea? Cât de mult iubesc? Cât de mult vreau să fac asta? Unde mă vreau peste cinci ani? Ce mă văd făcând? Ce şanse am? Ce consecinţe o să trag după mine? Câtă durere am să cauzez? Cui? Cine poate suporta?
De ce atâtea întrebări? De ce nu poate să fie mai simplu? De ce trebuie să aleg mereu şi de ce pana mea absolut întotdeauna aleg greşit?
Alea sunt doar un sfert din intrebarile pe care ti-i le pui in fiecare zi...cel putin asa e la mine. Imi pun mii si mii de intrebari de ce asa si nu cum vreau eu..
RăspundețiȘtergereNu alegi intotdeauna gresit. Asta e doar in capsorul tau micut. Unii ar zice ca alegi bine, altii ca nu. Dar conteaza sa-ti fie tie bine.
RăspundețiȘtergereSi hey! Ti-ai schimbat chestia cu "comentarii" :))
Bine, tu stii la ce ma refer si de-aia vorbesti asa. Nu pot sa ma gandesc numai la mine. Mie mi-ar fi bine oricum. Trebuie sa iau in calcul cum le-ar fi celorlalti.
RăspundețiȘtergereTrebuie ca, macar in momentul asta, sa-l dau dracului de egoism, sa-mi bag picioarele in sentimentele mele si sa ma gandesc la nu foarte minunatele fiinte (exceptand una) pe care am sa le afectez si cum. Acum pun pe primul loc cum o sa le fie lor. Cum am facut mereu. De ce mama ma-sii trebuie sa fiu eu aia care nu vrea sa raneasca pe nimeni? Imi urasc constiinta!
Si da, mi-am schimbat aia cu "comentarii" :))