Ce v-aş ruga foarte frumos

În primul rând, pentru cei care vor să afle cine sunt şi cam care-i faza cu mine, daţi un click pe "Lex. şi nimic mai mult". Apoi, v-aş ruga să îmi lăsaţi feedback. Fie pozitiv sau negativ. Nu mă deranjază criticile. Vreau să ştiu ce am făcut bine, ce am făcut rău, unde trebuie să mai lucrez, ce aţi vrea să vedeţi de la mine, de-astea.
În rest, tot ce pot să zic e...
Enjoy!

duminică, 30 ianuarie 2011

Cel mai de căcat weekend!

Jur că în viaţa mea nu mai fac prostia de a da numărul de telefon la lume prin şcoală. Şi jur că în viaţa mea, când e mama în cameră, nu îmi mai ţin telefonul altundeva decât în pat. Să nu audă că vibrează!
Cea mai mare greşeală. Vina mea! Numai vina mea! Pentru că nu eram obligată să o fac, dar am făcut-o. M-am băgat. Fir-ar el de telefon şi fir-ar ele de mesaje. Acum ştie mult mai mult decât trebuia să ştie. Şi iar ajungem să ne certăm. Dar nu ne certăm din vina mea. Ne certăm din vina ei. Pentru că nu e în stare să priceapă. Nu vrea să înţeleagă că nu era nimic între noi. Şi nu a fost vreodată. Şi nici nu aveam de gând să fie! Dar ea nu poate să priceapă. Prea mult. "Dacă nu e nimic între voi, de ce îl mai laşi să te sune? Dacă i-ai zis clar că nu, de ce îi mai permiţi? Nu vreau să începi cum erai în România. Dacă vorbeşti cu el înseamnă că nu îţi arde de carte, Ioana. Sau ce să înţeleg?" Taci!
Nu e în stare să priceapă. E prea mult. Noţiunea de "amic" e prea mult pentru ea şi lumea ei îngustă. Prea mult! Nu înţelege. Nu poate. Nu vrea. Tot ce poate şi vrea să facă e să îmi facă mie capul calendar că vorbesc cu el pe mesaje "la patru, la şapte, la trei... Ce vorbeşti tu cu băiatul ăsta?". Dacă îi zic că vorbim diverse chestii, cum vorbesc cu oricine, tot găseşte ceva de comentat.
Nu mai zic nimic. Am zis că nu mai fac niciodată greşeala de a da numărul de telefon. Niciodată!

*Îi  rog insistent pe toţi cei care îmi au numărul de Londra să nu îmi mai dea mesaje.
Ştiţi că nu mă lasă inima să le şterg. Cu mama nu se poate.
Înţelege-ţi-mă. Vă iubesc pe toţi!

4 comentarii:

  1. si tu o asculti???


    eu unul nu... tot ce vreau eu fac.. de parca m-ar interesa ce spune ea....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi frumos daca ar putea.

    Hmm.. Si uite asa, din cauza anumitor persoane (si e tot timpul aceeasi persoana.. Cea care se presupune ca trebuie sa inteleaga) ajung unii (sau unele) sa faca tampenii (nici nu mai zic..) pe care apoi le regreta. Si frateee.. Nu e corect.
    Da' nu stiu.. Daca as fi in locul tau, cred ca as trece peste, habar n-am. Pentru ca n-o sa ma opreasca una ca ea sa ma vad cu anumita lume, sa vorbesc cu ei, etc. Dar heii.. Fiecare cu specimenele de sub acelasi acoperis, banuiesc.
    So.. Sper ca, intr-o zi, sa inteleaga si ea. Nu stiu cat de curand se va intampla, daca se va intampla, da' ma rog. Unele cazuri sunt pur si simplu.. Pierdute.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma,foarte tare blogu',oricum,mai sunt din astia cu mame comuniste (ma autosugerez),in rest..Spor la scris!:)

    RăspundețiȘtergere