De la asta, mi-am amintit de Mark şi de Carla sau cum dracu o chema, care era cu el. Mi-am amintit de profesor şi de ce om deosebit era. Mi-am amintit de toată povestea ăstora doi şi a relaţiei lor pe care, la vârsta pe care o aveam atunci (10-11 ani), nu am prea înţeles-o. Şi a venit ziua în care mi-ai zis că a murit din cauza lor, pentru că aceşti doi copii l-au distrus mental şi fizic. Mi-ai promis că, de-acolo de unde e, mă vede şi că mereu am să rămn delfinaşul, ăla care habar n-avea să înoate.
Nu ştiu de ce, dar de la asta, tot spălând la vase, mi-am amintit de ziua aia în care te-a sunat nu mai ştiu cine să îţi spună că a murit cineva cu care ai lucrat. Şi mi-ai zis atunci "o să vină o zi în care o să o sune cineva pe asta să-i spună că am murit eu". Nu te-am băgat în seamă, dar azi realizez că aşa e. Oare aia acum ştie motivul pentru care nu mai poate da de tine? Oare ştie de ce au fost desfiinţate numerele de telefon? Oare îşi mai aminteşte cineva de tine aşa cum o fac eu? Mi-e frică de răspunsuri.
Mi-e dor de tine. Te poti intoarce pentru o zi măcar ca să mă cerţi şi să mă ierţi, cum o făceai mereu?
Este trist ceea ce ai scris , atat de trist incat nu prea stiu ce sa comentez . Nu stiu intreaga poveste de la inceput dar dupa cate vad , ai pierdut o persoana draga . Sa stii ca , chiar daca cu trupul nu e langa tine , cu sufletul este si poti fi sigura ca inca te cearta , te iarta si te iubeste . Numai bine iti doresc!
RăspundețiȘtergereEste deja evident ca nu am mai vorbit.de.mult.timp si ca trebuie sa avem o discutie pt ca s.au intamplat multe si cu tine, dar si cu mine
RăspundețiȘtergere