Trecutul prinde glas. Mi-e frică de ce spune.
Nu vreau să regret. Nu vreau să greşesc de data asta. Vreau să am o siguranţă fie ea cât de mică. Nu vreau să mă aflu în pericolul de a cădea în gol. Nu vreau. Şi de-aia mă mişc încet şi cu paşi mărunţi, pentru că încă nu sunt sigură de propriile-mi intenţii.
Mă induc în eroare eu pe mine. Iarăşi trebuie să aleg. Iar am să aleg greşit? Cel mai probabil. Şi de ce? De ce când totul merge bine, să meargă totul prost?
Pentru că vorbim de mine, iar eu asta sunt. Pentru că eu nu am nimic concret, doar chestii relative. Şi aşa va fi mereu. De ce? Nu ştiu.
M-am gândit la viitor, am visat şi eu la multe. Este momentul să îmi arunc viaţa pe geam şi să o iau de la capăt? Nu ştiu. Încă mă gândesc.
Ce v-aş ruga foarte frumos
În primul rând, pentru cei care vor să afle cine sunt şi cam care-i faza cu mine, daţi un click pe "Lex. şi nimic mai mult". Apoi, v-aş ruga să îmi lăsaţi feedback. Fie pozitiv sau negativ. Nu mă deranjază criticile. Vreau să ştiu ce am făcut bine, ce am făcut rău, unde trebuie să mai lucrez, ce aţi vrea să vedeţi de la mine, de-astea.
În rest, tot ce pot să zic e...
Enjoy!
miercuri, 4 aprilie 2012
Indecisă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trecutul poate fi si un dusman,si un prieten.In orice caz se tine "scai" de noi.Ai grija ce faci :*
RăspundețiȘtergereAi grija tu :*
RăspundețiȘtergereStiu cum e, eu incerc sa uit trecutul,dar trecutul vine dupa mine, orice as face./