Mi-e frică de imagini şi de întrebări.
Nu mai sunt ce-am fost, m-am pierdut uşor
Şi totul a rămas într-un vechi şi fals decor.
Dacă te întrebi de ce nu mai sunt ce eram,
Răspunsul este simplu: nu mai eşti ce ştiam
Şi iarăşi ţi-ai călcat cuvântul şi din nou mă doare
Fără să gândeşti, din nou ai zis "care pe care?"
Şi uite-mă, sunt încă aici, dar sufletul meu nu e,
Aşa cum sentimentele nu sunt bătute în cuie.
Şi viaţa mea continuă indiferent de ce urmează,
Nu-mi mai pasă de tine, nimic nu mă stresează.
*o poezie pe care am găsit-o între postările nefinalizate şi mi s-a părut că merită postată.
Si mie mi-a frica uneori de mine, mai bine zis de ce gandesc. E adevarat...
RăspundețiȘtergereMinunate versuri .
RăspundețiȘtergereUneori si eu am impresia ca 'ma inspaimant de mine' si de ce am 'devenit'