Visând cu ochii deschişi

A visa cu ochii deschişi. Ce înseamnă de fapt? Înseamnă să priveşti visător, de undeva dintr-o lume paralelă cu cea în care trăieşti de fapt, un perete alb şi gol, meditând în tăcere la faptul că peste o oră vei fi acasă mâncând cu poftă o felie de pizza? Pentru unii, poate e. Pentru mine e doar un alt fel de a te deconecta într-un mod şi plăcut, şi constructiv.
A visa cu ochii deschişi înseamnă a te adânci, fără să vrei, într-un amalgam de nimicuri care aleargă prin capul tău. În momentul în care începi să te pierzi în ele, începi să le observi şi să vezi cum nişte lucruri aparent neimportante, pot da culoare unei zile cu nori.

Pentru mine, a visa cu ochii deschişi e un mod de relaxare. Mă ajută să uit, măcar pentru trei minute, unde sunt, ce am de făcut, despre ce vorbeşte cel sau cea de lângă mine şi toate tâmpeniile şi stresurile de zi cu zi dispar. Încep, în schimb, să mă gândesc că pot face altceva cu ziua pe care o trăiesc, că mă pot îndrepta în altă direcţie sau, pur şi simplu, realizez cât de fericită sunt de fapt şi că iar am poftă de viaţă fără niciun motiv. E momentul în care mă loveşte ideea şi mă uit în jur încercând să mă prind din ce parte a venit sau momentul în care îmi arunc toată viaţa pe geam şi o iau de la capăt schimbând tot. Sau poate doar momentul în care am făcut prea mult timp acelaşi lucru şi e timpul să iau o pauză.
Oricum aş lua-o, va fi sigur momentul în care ceva mă va face să ies din starea de încordare, concentrare inutilă şi plictiseală pe care o aveam şi îmi va induce o senzaţie de relaxare, fericire şi, orice ar fi, îmi va pune un zâmbet natural pe faţă (dar zâmbetul e o altă discuţie).
Deşi, pentru unii, pare o tâmpenie, pentru mine funcţionează. Şi nu trăiesc într-o lume a mea, aşa cum sigur se vor trezi unii să îmi zică. A te gândi de trei ori pe zi la cai verzi pe pereţi, nu înseamnă a trăi într-o altă lume. Înseamnă doar a te deconecta măcar pentru câteva minute. Şi a vedea partea bună a lucrurilor!
Keep smiling, people!