Ideea e că am ajuns la o concluzie. Şi poate (Zozo) ai să te regăseşti în postarea asta. Mă simt alta. Nu eram aşa. Şi ce e cel mai trist e că mi-am dat seama de-abia acum. M-a schimbat oraşul ăsta. Şi m-a schimbat în rău. De câte ori m-aţi văzut certându-mă cu lumea pentru a ajunge unde vreau şi pentru a obţine ce îmi propusesem? De câte ori m-aţi văzut fumând de nervi? De câte ori v-am zis "niciodată să nu-mi faci asta că fac scandal"? De câte ori n-am luptat pentru idealuri şi vise? De câte ori n-am trecut peste alţii pentru ce vroiam eu? De câte ori am fost prietenă cu toţi până m-au călcat pe coadă? De câte ori n-am ales o ţigară în locul unei lacrimi? De câte ori m-am descărcat în vicii? De câte ori am cedat? De câte ori nu am primit ce am vrut? De câte ori?
Acum, ce să zic? Mă uit pe încheietura mâinii mele stângi. Scrie "Lex." cu o vopsea albă. Permanentă cică. Permanentă pe dracu. S-a mai şters aseară cât am dormit. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre faptul că Lex. nu era aşa. Lex. era altfel. Lupta pentru idealuri, pentru principii, pentru imaginea ei, pentru visele ei, pentru valori, nu se lăsa călcată în picioare (nici acum nu se lasă, că totuşi, nimic nu o poate schimba chiar în halul ăsta), nu simţea că orice-ar face nu se poate ajuta, nu o omorau amintirile, nu se hrănea cu trecut, nu plângea o dată la două săptămâni din cauza a ceva ce a lăsat acasă demult. Nu. Lex. nu era aşa. Era total altfel. Avea multă lume în jurul ei (nu că acum nu mai are), lume care o susţinea mereu. Lume cu care putea fi ea, nu oameni cărora le arată doar jumate din ce e ea de fapt. Nu. Avea prieteni adevăraţi care au luat-o aşa cum a fost, au înţeles-o, au ajutat-o şi i-au fost alături indiferent. Au ştiut să vadă că, indiferent de câte prostii făcea, le făcea cu un scop şi că nu conta atât de mult ce făcea, cât conta faptul că a fost acolo pentru ei mereu şi că i-a ascultat mereu.
Sunt doar o umbră din ce am fost odată. Oraşul m-a schimbat ca dracu. Vreau înapoi. Vă rog, duce-ţi-mă înapoi!
Oricat de departe suntem una de alta,eu sunt alaturi de tine. till the end of time!
RăspundețiȘtergereCrede-ma,si eu sunt schimbata,dar pe mine nu m-a schimbat ceva radical si imediat. M-am schimbat in timp.
Mai stii ca eu eram tipa aia timida si retrasa cand ieseam pe undeva? Eh,acum ai vazut si tu.
Nu dau 2 lei pe lumea din jurul meu,pentru ca nici eu nu dau 2 lei pe mine.
Mi-a zis multa lume ca m-am schimbat,ca numai sunt copilul ala bun si cuminte. Dar,eu sunt multumita ca m-am apucat de fumat,de baut si de toate cacaturile pe care le mai fac. Sunt eu si n-am ce-mi face. desi,am momente cand imi vine sa ma dau cu capul de pereti pentru tampeniile pe care le fac. dar,cum am zis mereu,nu regret. acum ma dau cu capul de pereti,peste 2 minute sunt multumita de mine.
Probabil asta e cel mai bun lucru pe care il fac la ora actuala,nu regret nimic si nici ca am sa renunt la viata mea...desi,mi-as dori sa-mi schimb modul de viata,acum nici ca mai pot. M-am obisnuit asa,si nu as mai putea trece printr-o alta schimbare. Ar fi ca si cum as trece de la apa la pietre.
Plus ca,amintirile raman indiferent de ce-ar urma,si...la un moment dat tot la asta o sa ma intorc.
si eu ma simt lafel...cred ca toti care au "inima" simt asta. :-<
RăspundețiȘtergereoricum...nu sunt in stare sa scriu mai mult...
<3
Cea mai mare tampenie e ca ne schimbam fara sa ne dam seama. Si mi-a placut ce a zis Dj Zozo (Dar,eu sunt multumita ca m-am apucat de fumat,de baut si de toate cacaturile pe care le mai fac. Sunt eu si n-am ce-mi face.), are dreptate. Si eu fac tampenii, si tu faci, cu totii facem. Si suntem mandri de asta!
RăspundețiȘtergereSi Lex., daca am putea, te-am aduce inapoi si te-am lega de un bloc, ca sa nu mai pleci. Dar cred ca nu va mai fi nevoie.