Ce v-aş ruga foarte frumos

În primul rând, pentru cei care vor să afle cine sunt şi cam care-i faza cu mine, daţi un click pe "Lex. şi nimic mai mult". Apoi, v-aş ruga să îmi lăsaţi feedback. Fie pozitiv sau negativ. Nu mă deranjază criticile. Vreau să ştiu ce am făcut bine, ce am făcut rău, unde trebuie să mai lucrez, ce aţi vrea să vedeţi de la mine, de-astea.
În rest, tot ce pot să zic e...
Enjoy!

luni, 16 mai 2011

Adio cu premeditare

Ok, admit faptul că m-am trezit cam târziu şi că, dacă vroiam să vorbesc despre asta, trebuia să o fac sâmbătă. Aş fi făcut-o, dar sâmbătă, după zecile alea de minute de plâns, după bere şi după somnul ăla lung, blogul era ultimul lucru pe care vroiam să-l văd.
Pornind de la premiza "mai bine mai târziu decât niciodată" mă apuc de postarea asta.
Acum, că am stabilit chestiile astea, pentru cei care nu ştiu ce s-a întâmplat sâmbătă, am avut un scandal monstru cu mama din care am ieşit cu mai multe zgârieturi decât ar fi fost normal (prietenii ştiu de ce). Nu vreau să intru în prea mare detaliu. Ne-am certat îngrozitor de la o imensă tâmpenie, a ajuns mai rău decât trebuia şi aşa mai departe. Ce mă face, totuşi, să scriu despre asta este faptul că, într-o oarecare măsură, am început să o pregătesc pentru ce o aşteaptă la vară.
Bine, după ce i-am zis sâmbătă, la vară, nu o să fie surprinsă şi o să îmi spună ceva de genul "tu oricum nu mă iubeai decât când vroiai tu". Poate că are dreptate, într-un fel. Eu oricum sunt genul de persoană care, atâta timp cât lucrurile merg bine şi conform planului (cu mici ajustări acceptabile), e prietenă cu toată lumea. Când lucrurile încep să o ia în jos, în schimb, încep să dau oamenii afară din viaţa mea unul câte unul. E mare lucru dacă ne ştim de mult şi nu ne-am certat niciodată (vedeţi cazul Zozo).
Ce i-am zis sâmbătă i-am zis, de fapt, pentru că aia simţeam la ora aia şi pentru că am vrut să înţeleagă că m-am săturat de comportamentul ăsta al ei de genul "o enervez mult peste normal, o las să se descarce singură, se calmează uşor, uşor, îmi cer şi eu scuze, îi zic că o iubesc şi totul e perfect". Nu. Nu mai merge aşa. M-am plictisit şi m-am săturat. A văzut că merge şi o face mereu. Numai, gata, las-o aşa.
Ulterior, am realizat că acea chestie micuţă pe care am zis-o, acele câteva cuvinte au lăsat pe ea urme mai adânci decât cele pe care le-a lăsat ea pe mine (mă refer la ale mele de la suprafaţă, gen vânătăi şi zgârieturi) de când sunt. Dar este ok. Este bine. Pentru că ce am provocat eu în interiorul ei este doar o introducere către ceea ce va simţi din vară pentru tot restul vieţii ei; sau măcar un an sau cât i-o lua ei să se obişnuiască. Dacă a înţeles chestia asta, e bine. Dacă nu, nu o condamn. Până acum, nici eu nu am realizat că se putea interpreta şi aşa.
Oricum ar fi, eu mă pot folosi de chestia asta. Lucru care încă merge bine. Îmi pare rău, mamă, dar ţie nu ţi-a părut rău pentru ce mi-ai făcut mie. Nici nu ţi-ai dat seama şi nu m-ai ascultat. Eu măcar ştiu ce zic, ştiu ce fac şi ştiu ce urmări vor avea acţiunile mele asupra celorlalţi. Tu nu ai ştiut când ai făcut-o. 1-0 pentru mine.

7 comentarii:

  1. Ia stai.. ce se intampla in vara?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu trebuia sa fie asa. But life is a bitch, right?
    Si sper sa nu mai fie nevoie sa plangi. Fratee, cand plangeam eu din cauza lui Anca, plangeam mult. Acum nu mai plang. Pentru ca nu ma mai intereseaza. Daca ar veni un om de pe strada si mi-ar da o palma, n-as plange. De ce? Pentru ca nu-mi pasa de respectivu'. La fel si cu Anca. E doar o straina..

    Keep smiling! I'm here for you and you know it. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai as zice ceva sa te ajut, dar nu pot. Nu am trecut prin asa ceva(ba da am plans dar nu neaparat din astfel de cauze). Nu stiu exact despre ce e vorba, si stiu ca nu ma cunosti asa de bine incat sa vorbesti cu mine... dar daca ai vreo problema de care vrei sa razi... eu pot sa ajut :D. Decizia ta e decizia ta, parintii sunt ca sa te sfatuiasca nu ca sa te oblige. Lex. poate ca acum te-ai certat cu mama ta, dar pana la urma va veti impaca.Ea te iubeste cu siguranta si iti vrea doar binele. Asa sunt parintii :S.
    Ami
    * :(( BROWSERUL... Wawawa!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Chiulica: va afla tot poporul la momentul potrivit ;)
    @29 decembrie: asta a fost mult mai mult decat un moment prost.
    @Steph: in viata mea, 99% din ce se intampla, nu trebuia sa fie asa. Daca tu poti sa te uiti la Anca cu ochii astia, eu nu pot sa ma uit la mama asa. Plus de asta, daca mi-ar da maine unu` de pe strada o palma, as incepe sa tip la el pentru ca asa ceva este inadmisibil!
    I Know you're right beside me. Cheers!
    @Ami: nu caut sa fac haz de necaz pentru moment. In clipa asta, as vrea doar sa imi zica cineva ca m-am trezit din cel mai urat cosmar. Vreau sa trec peste toate cele intamplate (nu numai sambata), dar nu e asa usor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Trebuie să învățăm să iertăm...
    Încearcă să nu îi rănești pe cei din jur... pentru că mai târziu e posibil să regreți....
    Toți merităm o a doua șansă.... Încearcă să schimbi lucrurile în bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mamele sunt atat de complicate..Orice le-ai spune cand sunt nervoase,se descarca pe copii,desigur.Daca ii raspunzi inapoi nu e bine,daca nu ii spui nimic nu e bine,caci doar ,,nu o bagi in seama si de ce nu ii spui nimic".Si eu am trecut prin ceva de genul cand eram mai mica dar acum nici nu imi vine sa cred ca am aceeasi mama.Si da,esti intr-un adevarat cosmar,dar incearca sa te trezesti din acel cosmar ca sa iti fie bine.:)

    RăspundețiȘtergere