De ce tocmai acum?

Îmi simt respiraţia fierbinte pe mâna stângă ce se prinde disperată de cearceaf. Îmi înfig unghiile în el de parcă ar fi ultima mea legătură cu lumea reală. Este numai vina ta. Mă faci să simt chestii pe care nu vroiam să le simt şi nici nu visam să le experimentez acum. De ce îmi faci asta? Nu trebuia să se întâmple acum.
Ai intrat în mine cu forţa, ca un virus meschin ce, de altfel, chiar eşti. Mi-ai intrat în tot corpul, mi-ai paralizat simţurile, nu mai simt nimic în afară de faptul că mă doare capul şi de greutatea ta. Cu un efort supra-omenesc, mă răsucesc şi eu, dar tot mă apeşi cu toată forţa. Intri în mine din ce în ce mai adânc. Te simt în fiecare celulă. Mă extenuezi, mă secătuieşti de orice fel de energie şi apoi nu mă laşi să dorm. Te-aş împinge, dar nu pot. Nu eşti nici deasupra, nici dedesubt. Eşti înăuntrul meu. Eşti una cu mine. Ne-am contopit. M-ai infectat.
Cu un ultim efort, închid ochii şi sper să reuşesc să adorm, iar când mă trezesc, sper să nu te mai găsesc aici. Uite ce îmi faci, RĂCEALĂ NENOROCITĂ!!

*da, am răcit, iar această chestie nu este luată de pe net.